Este cunoscută marea problemă care afectează sistemul economic al României, infrastructura. Drumurile proaste, căile ferate învechite nu fac față traficului crescut. Criza economică, și mai ales cea politică, a încetinit modernizarea căilor de comunicație, cu urmări nefaste asupra nivelului de dezvoltare economică ș, implicit, asupra celui social.

Desele schimbări de miniștri la portofoliul transporturilor au contribuit din plin la perpetuarea stării de nepăsare față de nevoia stringentă de modernizare a căilor de transport. Un alt factor care trebuie luat în calcul la această stare de lucruri este neputința autorităților de accesare a fondurilor europene oferite pentru reabilitarea sistemului feroviar și rutier. Mai adăugăm corupția, cheltuielile ineficiente, numărul mare de personal etc. Incapacitatea de a gestiona acest domeniu explică ineficiența și marile pierderi înregistrate în transportul feroviar de mărfuri și călători. Infrastructura feroviară nu este capabilă să asigure un transport rapid, comod, ieftin și rentabil, care să preia o parte din traficul de pe căile rutiere, echilibrând și degajând transportul rutier. Acum, când "timpul costă bani", un tren InterRegio pe ruta Oradea - București parcurge distanța în 13 ore? Motivul? Restricții de viteză pe o distanță considerabilă, cauzate de unele lucrări de reabilitare și modernizare a căii ferate. Este o situație firească, dar nefiresc este că lucrarea începută de câțiva ani buni se derulează cu încetinitorul și cu siguranță că în acest ritm va mai dura câțiva ani. Se motivează lipsa fondurilor, dar, adăugăm noi, și lipsa voinței politice. La toate acestea se adaugă lipsa de confort oferit călătorilor și prețurile biletelor "fără concurență", care se majorează în raport invers proporțional cu calitatea mijloacelor rulante și a confortului. Așa se explică vagoanele fără călători și multe trenuri suspendate. Un fapt care nu este influențat de fonduri și care trebuie rezolvat de urgență îl constituie necesitatea stringentă a unui nou mers al trenurilor, chiar temporar, care să țină cont de întârzierile pe rutele în lucru și să coreleze legăturile cu alte rute, evitându-se incertitudinile de a ajunge la destinație, având ca ghid actualul mers al trenurilor. La aceste nereguli semnalate trebuie să amintim și obligativitatea asigurării siguranței călătorilor. În trenuri urcă, cu sau fără bilet, tot felul de neaveniți, hoți, cerșetori, comercianți ambulanți, escroci, care creează panică, dezordine și disconfort călătorilor. Unde sunt lucrătorii din Poliția T.F., dacă această structură mai există, și care sunt atribuțiile lor de serviciu? Prezența acestora este absolut necesară, mai ales pe rute lungi și în trenuri de noapte. Răspunsul pe care călătorii îl așteaptă de la autoritățile cu putere de decizie este unul faptic, de vorbe și promisiuni oamenii fiind sătui.