În raport invers proporţional cu scăderea numărului populaţiei din ultimele două decenii, a crescut şi numărul administraţiilor locale, iar pe de altă parte, la nivel central s-a dezvoltat o adevărată caracatiţă de Sateliţi ai organelor puterii şi administraţiei, care cuprinde o multitudine de agenţii, autorităţi, inspectorate, secretariate, comisii, etc...

Raportat la anul 1990, numărul de localităţi din România a crescut cu aproximativ 30 %, în timp ce populaţia a scăzut cu peste 15%. Numai de la referendumul din 2002, au dobândit statutul de comună 178 de sate, iar 55 de comune au devenit  oraşe. Astfel, a crescut semnificativ numărul comunelor şi oraşelor cu un număr mic de locuitori, care nu se pot autofinanţa, iar numărul total al oraşelor şi municipiilor a ajuns la 320 şi al comunelor la 2860. Dacă avem în vedere faptul că, în ultimii ani peste 2/3 din primării nu reuşesc să-şi acopere cheltuielile de funcţionarea din surse proprii, deci cheltuiesc mai mult decât încasează, creşterea numărului de unităţi administrativ-teritoriale, este cu atât mai păguboasă pentru bugetul public, cea ce este definitoriu pentru o administraţie mare cu eficienţă scăzută. Megastructurile birocratice, componente ale administraţiei centrale s-au dezvoltat vertiginos. Sub control parlamentar funcţionează importante instituţii prevăzute de Constituţie, dar şi alte autorităţi şi comisii prevăzute de legi speciale, în total 23. În directa subordonare a premierului şi Guvernului mai funcţionează Secretariatul general şi alte 28 de agenţii şi autorităţi. La acestea se adaugă 51 de structuri din subordinea ministerelor. Aceste peste 100 de suprastructuri instituţionale, adevărăţii sateliţi pe lângă parlament, Guvern şi ministere, sunt încadrate cu câteva sute de demnitari cu rang de secretar de stat, cu care s-ar mai putea forma încă 10 guverne, dar şi cu zeci de mii de de salariaţi. Mai mult, pe lângă ministere şi agenţii există şi 41 de tipuri de instituţii deconcentrate în teritoriu, cu 1451 de astfel de subunităţi sub diferite denumiri. Conducerea tuturor acestor instituţii, precum şi a regiilor sau companiilor de stat, este decisă exclusiv politic, astfel că acestea au devenit adevărate depozite de clienţi politici, cel puţin la nivel de conducere. Marea provocare este că şi aici să intervină reală schimbare de paradigmă.
Evident că, majoritatea acestor structuri instituţionale trebuie să rămână, în actuala formă, fiind justificate şi impuse prin Constituţie, legislaţia europeană sau legi speciale. Multe însă din aceste structuri cu personalitate juridică, pot fi mai eficiente prin reorganizarea în departamente tehnice în cadrul ministerelor de resort. Pe de altă parte, nu se justifică unele instituţii care au devenit unelte politice precum: Agenţia Naţională de integritate (instituţie unică în Europa), care poate deveni birou în cadrul ANAF, având ca obiect verificarea legalităţii averilor şi impozitarea acestora. La fel şi Autoritatea Electorală Permanentă, care poate deveni un birou tehnic la Ministerul Administraţiei şi Internelor, iar la Consiliul Naţional al Audiovizualului se poate renunţa pentru că există legislaţie şi suficiente comisii de etică.
Experienţa anului 2012 ne-a dovedit că, avem numeroase instituţii centrale, cu baze de date  sofisticate, care însă nu sunt compatibilizate şi nu se cunosc cu precizie date esenţiale la nivel macrosocial, ceea ce denotă ineficienţa sistemului. Pe de altă parte, teoretic instituţiile subordonate parlamentului sunt controlate de comisii, practic se întâmplă invers. Aceste instituţii, excesiv politizate, fiecare cu privilegiile şi legea ei, dispun de o autonomie totală, fac un eventual raport anual pentru legislativ, dar de fapt nu dau socoteală nimănui. De aceea, considerăm că legislativul trebuie să dispună de un corp propriu de control pentru instituţiile subordonate, care să colaboreze cu comisiile de specialitate şi care să fie compus din cei mai competenţi specialişti din aparatul tehnic, fără cheltuieli suplimentare. Iar pentru că în subordinea  Guvernului funcţionează şi Agenţia pentru Strategii Guvernamentale, aceasta poate realiza un important obiectiv strategic: inventarierea tuturor structurilor administrative, pentru Guvern, care să poată analiza şi decide corect reducerea, revizuirea, optimizarea şi modernizarea întregii administraţii - atât a structurilor centrale şi locale cât şi a organigramelor de personal. (va urma)

Nicolae SĂLĂJAN