Când atitudinea civică este pervertită
Este dreptul celor care zidesc să greşească şi întotdeauna vor exista băgători de seamă care vor critica zidirea, nu vor oferi soluţii. Proiectul reamenajării Pieţei Unirii a stârnit patimi, cum era de aşteptat, dar, la o privire mai atentă, constatăm că cei mai vocali sunt grupaţi în doar două tabere distincte. La aceştia se adaugă ecologiştii de serviciu, care protestează şi când e cazul, şi când nu.
Pe de o parte, sunt specialiştii, arhitecţii care au o altă viziune asupra aspectului viitor al Pieţei Unirii şi care desfiinţează pur şi simplu orice alt proiect care nu le aparţine. În acest caz, concurenţa profesională şi invidia celui respins fiind subînţelese, dar nu acceptabile. Nu există fair play, acel mod sportiv de a primi înfrângerea cu demnitate şi a câştiga astfel respect. Nu există nicio conlucrare reală, altruism şi disponibilitate de a pune umărul creator la un proiect care poate fi îmbunătăţit. Orgoliile sunt mari, iar în unele cazuri maschează intenţii şovine - un proiect de reamenajare a propus ştergerea oricărui simbol românesc din Piaţa Unirii, iar asta nu-i împiedică acum pe foştii "abonaţi" la proiectele municipalităţii să fie vocali.
Pe de altă parte, sunt cadrele militare în rezervă provenind din fosta Garnizoană orădeană. Grupaţi în asociaţii, răspândiţi în asociaţii, militarii sunt susţinuţi şi de un segment al intelectualităţii orădene profund ataşată de valorile românismului, aşa cum îl înţeleg. Militarii au pus mână de la mână în primii ani de democraţie originală, au comandat o statuie a voievodului Mihai Viteazul şi au ridicat-o în piaţa centrală. Au făcut un gest nobil, dăruind statuia oraşului. În termeni civili se numeşte donaţie. Or, în momentul în care donezi un lucru, o casă, un palat, un monument, îl cedezi în deplina proprietate a celui care îl primeşte. Poate să facă cu el apoi orice. În cazul unui monument simbol naţional, este de la sine înţeles că nicio administraţie locală sau centrală - care reprezintă de fapt statul român - nu îşi poate permite să o distrugă. Dar o poate reamplasa, atunci când interese edilitare, estetice şi de armonizare a unui spaţiu public o impun. Statuia lui Mihai Viteazul poate sta cu cinste în orice piaţă publică din Oradea şi, în continuare, susţin că un loc potrivit pentru ea este în Centrul Civic, lângă Catedrala Ortodoxă. Însă nu ar trebui să deranjeze pe niciun român de bună credinţă dacă ar fi reamplasată în cartierul Nufărul sau Rogerius, două zone din care lipsesc monumentele de for public. Mutarea ei presupune însă oferirea de către municipalitate a unei alternative pentru Piaţa Unirii, la fel de profundă în semnificaţii româneşti, cu valoare de simbol naţional. Iar Ferdinand Întregitorul este o astfel de variantă. Lăsând patima la o parte, cel încoronat rege al României Mari la Alba Iulia are pentru românii ardeleni şi, implicit, pentru bihoreni o importanţă uriaşă. Doar propaganda comunistă l-a minimalizat şi scos pe nedrept din Istoria României, cum, de altfel, a mistificat întreaga noastră istorie. Cercetători şi istorici orădeni de calibru au exprimat, nu o dată, public, nevoia de a aduce statuia lui Ferdinand Întregitorul în centrul Oradiei, acolo unde a fost pusă în perioada interbelică.
Pe lângă întreţinerea străzilor şi curăţenia lor, amenajarea parcărilor, înfrumuseţarea unui oraş presupune şi ridicarea unor monumente, amenjarea unor pieţe publice. Arhitectura unui oraş poate fi pusă în evidenţă prin spaţiile largi ale pieţelor. În Europa Centrală, la fel ca în oraşele italiene, spre exemplu, pieţele nu sunt mascate de perdele de copaci, de vegetaţie abundentă. Aici privirea este desfătată nu de clorofila proaspătă din verdele frunzelor, ci de arcuirea suplă a arcadelor, de dantela sculptată în piatră şi cărămidă. Peisajul citadin trebuie completat cu parcuri, cât mai multe spaţii verzi, dar nu trebuie amestecate fără nicio noimă. Spre exemplu, în faţa Teatrului de Stat se află statuia Reginei Maria şi bustul lui Szigligeti, ambele monumente, cât şi faţada Teatrului fiind mascate de acei arbuşti de tuia de care se leagă cu lanţurile ecologiştii de operetă. Întregul peisaj urban suferă evident, soluţia este la îndemână şi nu se întâmplă, din păcate, nimic.
Acest stil de a băga veşnic beţe în roate l-a exasperat la începutul domniei şi pe regele Carol I. Aproape depresiv din cauza stilului de politică, administraţie, de viaţă în general din Principatele Române Unite, tânărul rege îi scria des tatălui său, cerându-i sfatul. Crescut în stil prusac, cu respect faţă de cuvântul dat şi cu un simţ al datoriei impecabil în faţa responsabilităţilor de stat, Carol I a luptat din greu cu mentalitatea turco-fanariotă sădită în cele câteva secole de conflicte cu Orientul. I s-a părut un război mai greu decât cel de Independenţă, altfel nu pot fi explicate rândurile în care vroia să abandoneze totul: ce să facă el, îi scria tatălui, într-o ţară unde totul se mişcă lent, se construieşte greu şi se dărâmă repede. Să lupte, i-a răspuns bătrânul principe, pentru că un Hohenzolern nu renunţă niciodată. Am învăţat noi ceva?!
Ba Ionel ia mai tine-ti pliscu` ala comunist, si vezi-ti de treaba ta, ca prea multe sti tu.Ia-l tu pe Mihai Viteazu la tine acasa sa te lege de glie, asa cum a legat el taranii de gliile Buzestilor si a tuturor boierilor de la acea vreme din tara Romaneasca.Pe vremea lui Carol I a fost recunoscut statul Roman, ne-am castigat independenta recunoscuta de toate puterile Europei si cate ti-a mai spus domnul Dudu.Daca nu erau Hohenzollernii eram si acum pasalac turcesc sau vreo tarisoara din fostul URSS.
Piata Unirii trebuie refacuta, mai ales ca s-a castigat finantare. Cu toata supararea dvoastra pe regalitate,la momentul Marii Unirii seful statului era Regele Ferdinand, el fiind si comandantul Armatei Romane. Gen Mosoiu nu a venit de capul lui in Oradea.ferdinand, alaturi de Bratianu, Maniu, Aurel Lazar etc sunt artizanii Unirii. Aceasta este realitatea istorica.Si zau daca nu atunci a fost o epoca mai glorioasa pentru noi decat in vremea lui bashinescu voda de la cotroceni.
Atitudinea civica a unor persoane,precum si a unor ONG-uri,a fost de bun simt,si in marea lor majoritate bine argumentata,pentru ca statuia lui Mihai Viteazul s-a ramana pe locul ei.Pana in prezent, primaria nu a prezentat nici un argument care sa justifice mutarea statuii.Cu exceptia celor sentimentale fata de regalitate.Acestor fani regalitate, le-as sugera sa-i ia acasa pe toti Hohenzollernii.Regret aceasta pozitie a dvs.de loc in spiritul adevarului.Alesii locali in frunte cu Ilie de la primarie,considera ca detin adevarul absolut,punct de vedere pe care l-ati preluat si dvs.Pervertitii d-le MAN ,sunt altii.De ce cetatenii acestui oras nu sunt consultati?Raspundeti dvs.in locul primariei?
@ipu: limbaj demn de un propagandist de la fostul Cabinet P.C.R. Bihor (actualmente Univ. Partium).
I doare la palarie pe astia pe cine pun in centru, pleaca Mihai, vine Ferdinand, pleca Gojdu, vine Ciorogariu, bani sa iasa.Cat despre intrebarile retorice ale domnului oradean, raspunsul e unul singur si cules din folclor: sa se mire prostii pe site-uri
...'' acesti moshuleti Teaca comunistoizi cu creierul spalat de pe vremea impuscatului'' au facut mult mai mult pentru tara asta si orasul lor decat ai facut sau vei face tu in toata viata ta !!!. vai de cei ce-i care nu-si cunosc istoria recenta si trecuta si vorbesc dar, mai grav scriu dupa ureche ori la comanda. O intrebare retorica : de ce nu te-ai facut si tu ''mos teaca''?? Dupa razboi... multi viteji se arata!!! nu-i asa stimabile???.
O analiza cat de cat pertinenta, ar mai fi multe de spus depre acesti moshuleti Teaca comunistoizi cu creierul spalat de pe vremea impuscatului. Un exemplu, acel oradean agramat care inca mai crede ca luptele cu turcii s-au dat numai dupa regia din filmele lui nicolaescu...
in plus, observ ca v-ati asumat pe nemestecate, negandite si, mai grav, pe nedocumentate, retorica de partid... felicitari amare!
dl autor, cam bati campii. piata unirii nu e bun privat sa fie amenajata dupa gustul exclusiv al vremelnicilor care ne conduc. puteti spune cu mana pe inima ca da, proiectul nou a fost destul de discutat cu PRIMARIA, nu pe la colturi? puteti afirma ca se implementeaza in conditii de deplina transparenta si cu convingerea generala ca era cea mai buna varianta pentru oras? nu cumva sufera tocmai de metehnele fanariote invocate in material si de delirul puterii depline? inteleg ca cunoasteti toate variantele de amenajare...puteti mentiona vreuna care sa anihileze ansamblul monumental Marcu? fara aceste raspunsuri...instigati aiurea si sincer, cam bateti campii....
”Militarii au pus mână de la mână în primii ani de democraţie originală, au comandat o statuie a voievodului Mihai Viteazul şi au ridicat-o în piaţa centrală. Au făcut un gest nobil, dăruind statuia oraşului. În termeni civili se numeşte donaţie. Or, în momentul în care donezi un lucru, o casă, un palat, un monument, îl cedezi în deplina proprietate a celui care îl primeşte. Poate să facă cu el apoi orice. În cazul unui monument simbol naţional, este de la sine înţeles că nicio administraţie locală sau centrală - care reprezintă de fapt statul român - nu îşi poate permite să o distrugă. Dar o poate reamplasa, atunci când interese edilitare, estetice şi de armonizare a unui spaţiu public o impun. Statuia lui Mihai Viteazul poate sta cu cinste în orice piaţă publică din Oradea şi, în continuare, susţin că un loc potrivit pentru ea este în Centrul Civic, lângă Catedrala Ortodoxă.” 1. Gestul cadrelor militare a fost unul lăudabil şi binevenit; 2. Tov. autor: În câte municipii, reşedinţă de judeţ, statuia voievodului Mihai nu este amplasată în Piaţa Unirii, a lor, respectiv în zona centrală, sau a fost relocată din motive subiective? În Cluj-Napoca, aceasta este amplasată în Observator? 3. Este adevărat faptul că statuia lui Mihai Viteazul poate sta cu cinste în orice piaţă publică din Oradea. Dar de ce numai în Oradea, se vorbeşte relocarea acesteia, de parcă am vorbi de statuia lui Ilie Bolojan, a vreunui grof, criminal de război, sau nomenclaturist politic? 4. Primarul&echipa sa, de ce nu s-au consultat în mod conform şi din timp, cu orădenii?
”Crescut în stil prusac, cu respect faţă de cuvântul dat şi cu un simţ al datoriei impecabil în faţa responsabilităţilor de stat, Carol I a luptat din greu cu mentalitatea turco-fanariotă sădită în cele câteva secole de conflicte cu Orientul. I s-a părut un război mai greu decât cel de Independenţă, altfel nu pot fi explicate rândurile în care vroia să abandoneze totul: ce să facă el, îi scria tatălui, într-o ţară unde totul se mişcă lent, se construieşte greu şi se dărâmă repede. Să lupte, i-a răspuns bătrânul principe, pentru că un Hohenzolern nu renunţă niciodată. Am învăţat noi ceva?!” 1. În timp ce prusacii se ocupau de ciolaniadele lor interne, sau cu cotropirea altor popoare, moldovenii şi muntenii au avut grijă, ca aceştia să nu fie ”deranjaţi” de otomani. Lor li se lua puţina strânsură şi mâncarea de la gură, pentru a se plăti tribut la Înalta Poartă, dar şi copiii pentru a fi transformaţi în ieniceri, sau cadâne. Cu ce i-au ajutat străbunii lui Carol I? Cu câte mii de oşteni, de exemplu? Şi aceste realităţi de ce nu le sesizează genialul don autor?