FSN-ul, puterea „emanată" a revoluţiei organizează Consiliul Provizoriu de Unitate Naţională (CPUN), o făcătură diabolică prin care conspiratorii şi-au asigurat preluarea puterii. El trebuia să cuprindă câte trei reprezentanţi din fiecare partid, indiferent de numărul acestora. FSN şi-a creat partide-satelit, cu numărul minim de 251 de membri necesari pentru înscrierea la tribunal. Multe erau formate din „eroi ai revoluţiei", o altă găselniţă. În felul acesta FSN şi-a introdus peste 200 de oameni în CPUN...


ÎNTREBĂRI FĂRĂ RĂSPUNS. FAPTE NEPEDEPSITE
Deoarece suntem la acest capitol, tare aş dori ca Ion Iliescu să explice public cum a ajuns preşedintele CFSN-ului? Ştiu precis că această funcţie nu a fost supusă niciodată la vot! Ce rol au avut Tribunalele Militare Excepţionale, înfiinţate prin decretul din 7 ianuarie 1990? Semnat de acelaşi domn Ion Iliescu pentru „judecarea şi pedepsirea de urgenţă" a „elementelor puse în slujba dictaturii", şi care au săvârşit „acte teroriste care au avut ca urmări pierderi de vieţi omeneşti şi distrugeri materiale". Pe cine au judecat aceste tribunale?
Pe 8.01.1990, Ion Iliescu a ţinut un discurs la posturile de radio şi la TVR Liberă, text publicat şi în Monitorul Oficial. Ca un bunic a povestit despre „formaţiunile de terorişti care au încercat să destabilizeze situaţia din ţară, să împiedice instaurarea noii puteri". Şi a liniştit populaţia cu sloganul „Armata e cu noi! Sprijină fără rezerve Frontul Salvării Naţionale". Căuta să infirme zvonurile care începuseră să circule privind implicarea Armatei în reprimarea manifestanţilor. Zvonuri care au fost confirmate în toţi anii scurşi de la acel decembrie sângeros, inclusiv de instanţele judecătoreşti...
În Sibiu, după fuga lui Ceauşescu, colonelul Aurel Dragomir, comandantul U.M. 01512 s-a autodeclarat „conducătorul luptei antiteroriste". Martorul Dănuţ Mureşan a declarat că Dragomir a spus, la un moment dat: "Sunt fiul acestei unităţi şi am ordin să rad Sibiul de pe faţa pământului până la nimicirea tuturor teroriştilor". La Sibiu, Armata şi-a asumat rolul de a face ordine. Bilanţul: sute de morţi şi răniţi - în mare parte lucrători de la Miliţie şi Inspectoratul Judeţean de Securitate, zeci de clădiri distruse, sute de arestări. Ancheta Parchetului Militar a dovedit că toate arestările au fost ilegale...

TERORIŞTII - CRIMINALII NOII PUTERI
De-a lungul vremii, Ion Iliescu a exprimat multe „sentinţe" şi am avut ambiţia să aleg una care se potriveşte evenimentelor din decembrie 1989, care au dus ca o lovitură de stat să fie îndreptată împotriva unei revoluţii: „Adevărul despre teroriştii din Decembrie 1989 va fi cunoscut atunci când americanii vor afla cine l-a omorât pe J.F.Kennedy". O consider o afirmaţie care denotă foarte multă siguranţă. Pentru el şi „tovarăşii" lui.
Lucrătorii serviciilor secrete cunosc că un profesionist al crimei dispare în „ceaţă", se pierde în „peisaj". Şi ai naibii terorişti, deşi se ştie că au fost dintre fiii lui Allah, dintre urmaşii lui Ivan cel Groaznic, ori urmaşi ai unui amiral fără flotă, sau de alte etnii, chiar şi autohtoni (oare dintr-o unitate specială din draga noastră Moldovă din dreapta Prutului?) au făcut ca toate urmele să arate că crimele din decembrie 1989 au iz dâmboviţean. Aşadar, terorişti autohtoni! O dezinformare diabolică. Deşi pot fi catalogaţi ca asasini de cea mai josnică speţă, cu multă îngăduinţă, eu le voi spune tot terorişti. Pentru că, în fond, nu mâna de lucru contează, ci creierele care au conceput şi dirijat întreaga mascaradă. Şi lichelele care au ştiut să profite
Cu aceştia lucrurile sunt clare. Ultimul de pe listă, Ion Iliescu, a devenit primul („ultimii vor fi cei dintâi"). Toţi asasinii-conspiratori au afirmat că teroriştii au acţionat, cu mult sânge rece, din dragoste faţă de „mult iubitul şi mult stimatul". Şi pe cine a căzut „pata" (vorba cântecului)? Pe securişti şi uslaşi, pe purtătorii petliţelor albastre!!! Ei au ucis pentru noua Putere instalată. Pentru a se crea atmosfera de teroare psihică şi terorism calificat au fost create diversiuni care au necesitat chiar sacrificarea singurilor luptători antiterorişti din România: USLA-şii. Şi a bieţilor tineri de la Câmpina, transmisionişti abia încorporaţi. Ei au fost „teroriştii" prezentaţi naţiunii şi unei lumi întregi. „Colegiul de dezinformatori" şi-a atins scopul...

În Scânteia Tineretului din 18 decembrie 1989 au apărut următoarele:"Câteva sfaturi pentru cei aflaţi în aceste zile la mare:
- Evitaţi expunerea intempestivă şi prelungită la soare. E de preferat să începeţi mai prudent,cu reprize scurte de 10-15 minute, când pe o parte, când pe alta. Astfel vă veţi asigura un bronzaj plăcut şi uniform pe tot corpul;
- Nu vă avântaţi prea mult în larg. Oricum, în caz de pericol, nu strigaţi. Este inutil. Şansele ca prin apropiere să se afle vreo persoană dispusă să vă asculte, sunt minime;
- Profitaţi de binefacerile razelor ultraviolete. După cum se ştie ele sunt mai active între 5.30 şi 7.30. Se recomandă cu precădere persoanelor mai debile;
- Dacă sunteţi o fire sentimentală şi agreaţi apusurile de soare, librăriile de pe litoral vă oferă un larg sortiment de vederi cu acest subiect;
- Şi încă ceva: dacă aceste „sfaturi" v-au pus pe gânduri şi aveţi deja ceva ezitări, gândiţi-vă să renunţaţi în favoarea muntelui, înseamnă că nu iubiţi în suficientă măsură marea".
Doamne, şi un profan îşi dă seama că aceste sfaturi erau foarte potrivite doar pentru sezonul estival. Nu pentru luna decembrie! Ele nu au constituit decât ordine cifrate, pe care Securitatea şi Procuratura nu au avut timpul necesar să le descifreze. Pe marginea acestor sfaturi am concluzionat: cu certitudine nu se adresau „turiştilor" sovietici ori agenţilor altor servicii secrete din străinătate. Erau în limba română şi se adresau reţelelor de agenţi interni, recrutaţi de anumite servicii secrete (în special KGB şi GRU). Ele au fost date spre publicare pe data de 17 decembrie, în ziua în care preşedintele Ceauşescu a dat ordin să fie lansat indicativul „Radu cel Frumos", prin care Ministerul Apărării Naţionale era pus în alertă. Şi cum membrii acestor reţele nu puteau fi anunţaţi prin telex ori alte mijloace, s-a apelat la presă. Dacă se ţine cont că sunt cinci „sfaturi", asociind fiecare „sfat" cu o zi, se ajunge la 22 decembrie. Când, de fapt, a avut loc lovitura de Stat...