După îndelungi amânări, în care aproape că ruginise fierul ghilotinei, capetele şmenarilor din fotbalul românesc au căzut. Au trebuit opt ani pentru ca aceşti derbedei să fie puşi cu botul pe labe, în ceea ce s-a chemat Dosarul Transferurilor.

Asta demonstrează ce forţă au avut. Cu ramificaţii peste tot, politică, servicii. Ei fiind la bază,  pleava societăţii.  Înainte de a fura ca-n codru au fost nişte golani de doi  bani.  Bişniţarul Giovanni Becali, ajuns între timp mafiotul modern, Victor Becali care schimba baterii la maşini şi Cristi Borcea, vânzător de butelii şi cu bac-ul luat la 26 de ani. Ei  au pedepsele cele mai mari. Îi urmează  foşti miliţieni, utc-işti şi turnători la securitate, gen Gigi Neţoiu, George Copos şi Gică Popescu. Baciul, căruia îi plăcea să mai toarne turma înainte de 89` e cauţionat de mulţi pentru activitatea sa, ca jucător. Nu pentru selecţiile la echipa naţională a fost condamnat, ci pentru potlogăriile făcute în cârdăşie cu fraţii Becali. Nu în ultimul rând Meme Stoica, acest homuncul scabros care a lovit suporteri, a înjurat ziarişti şi a mâncat căcărezele oierului. Lista o încheie "lordul" Jean Pădureanu, un pionier al blaturilor. Dar nu trebuie să ne mire originea sulfuroasă a acestor sconcşi, pentru că  aşa acum aceşti  foşti  golani de cartier au devenit milionari, la fel, foşti strungari au ajuns să conducă Parlamentul, ca să nu mai vorbim de deputatul auto sau noul ministru din cabinetul Ponta III, Aurelia Cristea, fostă vânzătoare la un magazin din Huedin. Aceste insecte au parazitat întreaga societate. Ticăloşii n-au graniţe sectoriale, totul interferează. Politica şi fotbalul au colaborat bine, banii negri şi protecţia mergând ca unse împreună. Din păcate, oricât s-ar lăuda presa că a dat startul unor investigaţii, este profund responsabilă şi vinovată de mediatizarea acestor sconcşi publici, evident făcută contra cost. Mulţi dintre aceşti mafioţi care intră azi în puşcărie au susţinut pe şest redacţii şi televiziuni întregi, de-a lungul acestor  douăzeci  şi patru de ani de hoţie în fotbal. S-a făcut rating enorm cu măscările acestor mârlani, cu scandalul lor. La un moment dat,  două canale de sport din România, trăiau exclusiv  în urma certurilor din studio sau a intervenţiilor telefonice injurioase ale acestor neanderthalieni  şi aproape deloc din ceea ce înseamnă competiţia sportivă. O bună parte dintre aceşti infractori au reuşit să ajungă  cu averile lor în top 300. Şi totul a fost posibil în lipsa totală a actului de justiţie. De abia acum ne dăm seama cât plătim şi cât vom mai plăti de aici înainte, pentru că n-am avut justiţie vreme de vreo 15 ani după Revoluţie. Nici acum mecanismul nu este dezlănţuit, dar unele rotiţe au început să se învârtă. E limpede pentru oricine că acest fapt se datorează intrării noastre în UE, altfel eram şi acum un fel de Ucraina  măcinată de corupţie şi impunitate, dar fără maidan, pentru că românul e adaptabil din fire şi nu iubeşte revolta. Naţionala de fotbal nu merge la Campionatul Mondial din Brazilia, în schimb o parte importantă dintre titularii sistemului corupt merge la răcoare. Există o legătură între cele două, iar Sandu Mircea şi Mitică şi-ar dori să prindă măcar ca turişti căldura plajelor de la Copacabana, dar parcă răcoarea le e tot mai aproape de ceafă.