Globalizarea are efecte atât pozitive, cât și negative. Când tehnologiile de ultimă oră depind de noduri separate plasate în diferite părți ale lumii, acestea pot constrânge politicile globale. Spre exemplu, în contextul actual, oricât de mult Trump, Musk și Vance ar urî Europa (vezi tarifele de 25% pe produsele europene, declarațiile lui Vance despre „salvarea Europei din nou” și sprijinul lui Musk pentru extremiști anti-UE), fără contribuția europeană, tehnologiile lor de vârf nu ar fi posibile.

Asul din mâna Europei este firma olandeză ASML. Este singurul producător mondial al mașinilor de litografie cu ultraviolete extreme (EUV), care sunt necesare pentru fabricarea cipurilor pe noduri avansate (7 nm, 5 nm, 3 nm). Aceste mașini folosesc lumină cu o lungime de undă de 13,5 nm pentru a „desena” circuite extrem de mici pe plăcuțele de siliciu. Pentru a înțelege de ce ASML este esențială, trebuie să spunem că astăzi, în materie de tehnologie avansată, în lanțul de producție al plăcilor video (NVIDIA) și al procesoarelor de top (AMD și Intel) sunt implicate doar câteva firme. Pentru a produce cipurile din plăcile video și procesoarele de top (adică pe 7, 5 și 3 nanometri), NVIDIA, AMD și Intel se ocupă de proiectarea cipurilor (Intel se ocupă și de producție), apoi sunt trimise la Taiwan Semiconductor Manufacturing Company (TSMC), care este cel mai mare producător de semiconductori din lume și singura companie capabilă să fabrice cipuri la scară largă pe noduri extrem de avansate. Alături de TSMC, și Samsung Foundry (Coreea de Sud) fabrică cipuri, dar nu la același nivel. Și aici apare compania olandeză ASML, care produce mașinile EUV, care „desenează” circuitele, folosind lumină ultravioletă extremă. Fără echipamentele olandezilor, TSMC, Intel și Samsung nu ar putea produce cipuri de ultimă generație. Taiwanul, prin TSMC, e la fel de vital – fără el, chiar și cu ASML, cipurile de top nu s-ar produce.

Aceste cipuri sunt „creierul” tehnologiei moderne, de la smartphone-uri la rachete balistice. Importanța lor vine din capacitatea de a face mai mult cu mai puțin – mai multă putere, mai puțină energie, într-un spațiu mic. Cipurile sunt folosite în telefoane inteligente, laptopuri, PC-uri, centre de date pentru antrenarea Inteligenței Artificiale (AI), aplicații specifice (de exemplu recunoașterea facială, traducerea în timp real), mașini autonome care trebuie să ia decizii într-o fracțiune de secundă, medicină (dezvoltarea de medicamente prin AI), supercomputere pentru simulări complexe, rachete ghidate (procesează traiectorii, analizează ținte și ajustează zborul în timp real, necesitând viteză și precizie), radare și sisteme antiaeriene (Patriot). Cine deține aceste cipuri are, evident, un avantaj enorm în toate domeniile de top. Cele mai importante sunt avantajele competitive pentru că, așa cum se poate observa, companiile și țările care controlează aceste tehnologii domină piețele globale (TSMC transformă Taiwanul într-un actor esențial pe scena globală a tehnologiei) și avantajele militare, pentru că de la sateliți la drone, rachete și radare de ultimă generație, toate au cipuri performante.

Principalii competitori în acest domeniu, Rusia și China, sunt mult în urmă și au șanse foarte mici să ajungă la acest nivel. Chinezii de la Huawei proiectează cipuri avansate (Kirin pe 7 nm), dar fabricarea lor depinde de SMIC, care stagnează din lipsa tehnologiei EUV (blocată de SUA și Olanda). Rusia este în altă ligă. MCST (Elbrus) și Baikal Electronics produc și dezvoltă procesoare bazate pe noduri de 28 nm. Rusia stă atât de rău încât importă cipuri din China sau piețe gri (canale neoficiale, dar tolerate pentru ocolirea sancțiunilor) pentru nevoi critice.

Cum știm, din numeroase exemple, atât China, cât și Rusia nu s-ar da în spate de la furat dacă s-ar putea. Aici ar fi două metode, „brevetate” de-a lungul timpului: inginerie inversă, adică dezasamblarea și copierea designului și reutilizarea cipurilor existente recuperate din produse europene (servere, PC-uri). Chiar dacă ambele țări au capacitatea să le analizeze și să înțeleagă din ce sunt făcute și cum funcționează, este aproape imposibil să le reproducă. Cipurile de 3 nm de exemplu au miliarde de tranzistori și straturi multiple, iar reproducerea lor ar necesita nu doar designul, ci și procesele de fabricație, care sunt secrete industriale, plus mașini EUV pe care doar compania olandeză ASML le are. În plus, conform specialiștilor, aplicarea ingineriei inverse pentru a produce un cip ca Intel Core i9 sau AMD Ryzen ar dura mulți ani, ar costa miliarde de euro și nu ar exista garanția că, la final, s-ar ajunge la ceva asemănător celor două procesoare.

A doua metodă de furt, reutilizarea procesoarelor din produsele deja fabricate, este deja practicată. China și Rusia achiziționează cipuri de pe piețele gri, dar reutilizarea directă din produse e limitată de complexitate. Pe piețele comerciale, cantitățile sunt limitate, SUA și aliații au restricții de export, iar lanțurile TSMC și ASML sunt atent supravegheate. India, de exemplu, a fost avertizată de SUA în 2023 să nu devină punte pentru Rusia. Apoi, cipurile au numere de serie, iar producătorii pot refuza suportul (drivere, firmware) dacă detectează utilizare neautorizată. Pentru utilizarea militară, cipurile comerciale nu sunt potrivite, pentru că trebuie să reziste la șocuri, vibrații, radiații, temperaturi extreme etc. Totuși, unele cipuri pot fi refolosite și în domeniul militar. De exemplu, dronele rusești au fost găsite cu cipuri Intel și NVIDIA cumpărate ilegal, dar producția lor e limitată de aprovizionare.

China și Rusia sunt conștiente de importanța acestor tehnologii și știu că sunt drastic limitate dacă nu găsesc alternative la furtul de tehnologie. De aceea, China a investit 47,5 miliarde de dolari din 2023 pentru a dezvolta SMIC și a crea cipuri proprii, chiar dacă sunt cu un pas în urmă, iar Rusia se chinuie să își modernizeze fabricile.

Aceste realități demonstrează că Europa joacă un rol crucial în industria cipurilor și că dependența de ASML poate modela echilibrul de putere global. Mai mult, UE vrea să își întărească acest avantaj prin „EU Chips Act”, investind 43 de miliarde de euro pentru a fabrica cipuri în Europa, reducând dependența de SUA și Taiwan.

Așadar, când SUA vine cu restricții comerciale și se supără că ceilalți răspund, trebuie să înțeleagă că firul nu trebuie întins prea mult, pentru că se poate rupe. Dacă ASML devine miza unui conflict mai mare, tehnologia globală intră în colaps, trăgând și SUA, și Europa în jos. Pentru noi, asta ar însemna pierderi de locuri de muncă, un avantaj pentru China și Rusia, plus prețuri mai mari la tehnologiile esențiale, de la telefoane la mașini electrice. ASML nu este, așadar, doar o tehnologie, ci și o pârghie politică.