De ce presa urlă doar despre oribilităţile ţiganilor din România? De ce doar presa din Italia? De ce de fiecare dată când un ţigan din România vomită pe el, presa urlă? Întrebaţi un matematician şi vă spune că probabilistic aceste potriveli sunt imposibile, şansa tinde spre infinit. Ca psihiatru vă spun că asemenea lucruri nu se pot întâmpla decât în mod dirijat. Există o teroare mediatică la adresa poporului român. Nu este datoria mea să merg mai departe cu descifrarea fenomenului: cine, de unde, de ce. Dar am obligaţia morală faţă de mine, faţă de copiii mei şi faţă de toţi ai mei să întreb de ce se promovează confuzia între ţigani şi români, via noua "political correctness", "romi", prin intermediul unei prese imbecile. De ce se pune semnul egalităţii între român, ca etnie, şi cetăţean român? Dacă ar fi făcut-o Ceauşescu s-ar fi spus că este politică de asimilare. Acum cine ce asimilare doreşte? De ce oficialităţile române, Guvernul şi preşedinţia nu iau atitudine, precizând clar "cetăţeni de origine română", nu români? Este perversă şi cu bătaie lungă promovarea acestei confuzii. Să nu facă pe ei de frica lui "political correctness". În America spune toată lumea "americani". În Europa este altceva, există o altă istorie, altă tradiţie a mentalului colectiv. Când spui german, nu te poţi gândi decât la etnic german etc. Dacă vreţi, numiţi-i pe ţigani europeni, dar şi atunci se va produce o confuzie. În Europa asemenea confuzii au consecinţe istorice. Uitaţi-vă la greci, în legătură cu denumirea de Macedonia. Le reproşează cineva ceva? Din contră, au respectul Europei şi al lumii pentru demnitate. Lipsa de demnitate a oficialilor români este a treia sursă a nedoritei noastre imagini în lume. Dar avem şi o a patra sursă...

Plec cu microbuzul de la hotel la aeroport. Între ieşirea de la aterizări internaţionale şi terminalul pentru curse interne este o distanţă de peste 150 metri, fără trotuar, pe drum carosabil, plin de noroi când plouă. Văd vreo 40-50 de bătrâni eleganţi, cu aspect occidental, dar cocârjiţi, târându-şi năduşiţi geamantanele pe jos. Mergeau spre curse interne. Îl întreb pe şofer cum e posibil? Răspunsul e stupefiant. Conducerea aeroportului a interzis intrarea autobuzelor în preajma ieşirii de la aterizări internaţionale sau fiecare şofer plăteşte 1 milion de lei intrarea, iar bătrânii se duc la curse interne, unde au dreptul autobuzele să aştepte. Şi îmi spune în plus: "Nouă la hotel ne vin peste 50% străini din cursele interne, de prin ţară. Noi avem dreptul să ducem clienţi la cursele interne, dar nu avem dreptul să îi luăm pe cei care vin aici de prin ţară. Trebuie să îi aşteptăm la curse internaţionale, obligâdu-i şi pe cei care sosesc din ţară să facă acelaşi drum prin ploaie, zloată, zăpadă, vânt etc., după ce vin deja obosiţi". Între curse cred că vă daţi seama ce gândesc despre români acei bătrâni pe care i-am văzut, care este prima lor impresie. Iar prima impresie le influenţează pe toate cele care urmează. Acel comandant de aeroport este un tâmpit cu mintea încâlcită sau este un mercenar ticălos? Cine l-a pus acolo, la cea mai mare fereastră a ţării? Cine îl evaluează? Dar, în fine, aspecte de acest fel sunt a patra sursă de pete pictate pe obrazul nostru, al tuturor. Soluţii? Ar trebui să luăm sursele pe rând, să le analizăm sistematic şi să alegem soluţia cea mai eficientă.