Lui Napoleon Bonaparte, revenit de pe insula Elba, i-au fost îndeajuns 100 de zile ca să pornească un război împotriva întregii Europe, lui Klaus Iohannis i-au fost suficiente cele o sută de zile pentru a mai publica o carte, "Primul pas".

Când a lansat sloganul, "punct și de la capăt", unii credeau că se referă la altceva, aflăm acum că e vorba de volumele la care lucrează Klaus Taciturnul. Dacă a făcut primul pas (deși nimeni nu știe, nu l-a văzut), oare cât va mai dura până va pune piciorul pentru al doilea pas?

Cu toate acestea, Klaus Iohannis  este încă  susținut de spaima prin care a trecut o mare parte din societate la 16 noiembrie, o spaimă justificată având în vedere tăvălugul  roșu. Însă dacă rezultatul e doar acesta, vol. I din colecția pașilor pierduți e totuși foarte puțin. Contraargumentul prin care se invocă paciența și nu sapiența e deja perimat. În secolul super vitezei, timpul nu mai are răbdare nici măcar cu Klaus Iohannis.

Deocamdată  am aflat chiar din gura sa ce pași nu va face. Dar să-i luăm pe rând: el nu face majorități, nu este liderul opoziției, nu e treaba lui să comenteze ce face Parlamentul, ce spun ambasadorii, ce miniștri dubioși numește premierul. Să fie lăsat în pace, el nu vrea să deranjeze pe nimeni, el tace, veghează și din când în când își pierde cumpătul din cauza paltonului, un fel de manta gogoliană care, dacă îi va fi furată,  probabil îl va transforma în viața de apoi într-un strigoi de mantale și paltoane, aidoma personajului gogolian.

Și totuși, nu putem vorbi de o insuficiență volitivă deplină, vrea totuși ceva, vrea instituția Primei Doamne. Încă nu merge treaba bine aici, dar s-a făcut  totuși  primul pas. E clar că la întâlnirile cu mărețul Principe Radu Duda, e nevoie să apari alături de un fel de principesă prezidențială. Nu că Radu Duda s-ar sinchisi prea mult de asta, el are alte ambiții regale, cum ar fi ciocolata cu lapte "Alteța Sa Regală Principesa Margareta" și ciocolata amăruie "Alteța Sa Regală Principele Radu", cu 55 % cacao. Unii mai amari decât cacaua ar zice că e vorba mai degrabă de 100%  cacao  în cazul lui  Radu Duda.

Revenind  la  pașii pierduți, nu putem omite faptul că toată această  lentoare motrice îi convine de minune lui Ponta, care nu mai are adversar politic la ora aceasta, Iohannis tace și nu face, pupila Ghorghiu e prea plăpândă pentru leadership, buldogul stă în cușcă, iar marinarul e tras pe uscat.

În rest, vedem cum societatea românească a trăit de 25 de ani doar în extazul aurului furat. Cu nimic deosebit de extazul aurului din westernul lui Sergio Leone. Așa cum căutau eroii western-ului comoara prin cimitir, tot așa și "pistolarul" Vâlcov de Slatina primea în cimitir pungile cu mulți dolari în plus. Există riscul să credem că aceste furturi care vin din trecut nu se mai produc în prezent și că s-a terminat cu hoția în România. Nici vorbă, se fură pe rupte și acum, iar din acest motiv, precum și din cele enumerate mai sus, nu ne mai permitem pași pierduți.