Toată lumea a auzit şi a văzut la emisiuni TV cum sunt recrutaţi medicii românii. Îşi dispută recrutarea de medici români unele din cele mai exigente societăţii din lume: Germania, Anglia, Olanda, Suedia etc. Atenţie! Peste aceste ţări se prăvălesc medicii lumii, nu trebuie englezii să îi caute, vin la ei din toată lumea şi totuşi după români umblă să îi recruteze.

Aceasta înseamnă că învăţământul medical românesc este competitiv, în ciuda tuturor calomniilor, a sărăciei şi a marginalizării. De ce pleacă toţi aceştia? Că fug de sărăcie şi de mizerie este cunoscut. Dar, pentru a înţelege mai exact acest lucru, vă voi da un exemplu negru pe alb, aşa cum îl primim în mână. Pentru a ajunge conducător de doctorat, trebuie să îndeplineşti nişte condiţii de performanţă profesională pe plan naţional şi mai ales (subliniat mai ales) pe plan internaţional. Îndeplinirea acestor criterii de performanţă  nu este la îndemâna oricui şi necesită eforturi de zeci de ani. În fiecare disciplină universitară România are maxim 10-15 conducători de doctorat, în majoritatea disciplinelor chiar jumătate. Aceştia sunt cei mai cotaţi ştiinţific în specialitatea lor, sunt elitele ştiinţifice ale ţării. Ei bine, cum sunt trataţi ei de către oficialităţi? Vă rog citiţi ultimul fluturaş de salarizare (personal pentru că nu vreau să pomenesc pe nimeni, dar toţi sunt plătiţi la fel) a unui conducător la doctorat. Este scanat alături. Aşadar, 641 lei=167 euro. Mai puţin decât salariul minim pe economie, mai puţin decât o femeie de serviciu! Pentru o asemenea muncă în Anglia se dau şi peste 10.000, nu de euro, ci de lire. De ce nu are ţara performanţe ştiinţifice? Penibilele reforme ale învăţământului au transformat instituţia doctoratului în SRL-uri de cea mai proastă speţă. Candidaţilor înscrişi la doctorat (examenul este o băşcălie balcanică) li se pretind anual bani, în jur de 4-5 salarii! Din ce vor trăi acei tineri? Cu ce îşi vor cumpăra cărţi şi reviste? Nu vorbesc despre participarea la congrese, absolut necesare pentru a te menţine la zi, vă întreb cum pot supravieţui? În toate statele astfel de tineri nu sunt taxaţi, ci tinerii sunt salarizaţi cu salarii consistente, pentru a le lăsa mintea liberă să se ocupe de ştiinţă, pentru ca societatea să aibă elite ştiinţifice. La noi este pe dos. Mai, infinit mai rău decât atât! La doctorate nu rezistă economic decât copiii celor care au furat destul sau câştigă mult supramediu. Se produce astfel o contraselecţie cu efect catastrofal pe termen lung, peste o generaţie. Aceşti puişori tăntălăi vor ajunge în frunte şi vor forma (cum vor forma!) alţii şi mai tăntălăi. Este practic interzis accesul la doctorat şi de aici la alte performanţe ale tinerilor dotaţi de la natură, dar săraci prin familie. Se produce o selecţie negativă a viitoarelor cadre. Viitor de aur ţara are! Majoritatea politicienilor, fiind sfertodocşi, urăsc de moarte tot ceea ce este profesionalism de elită, deoarece aceasta este oglinda care redă adevărata lor valoare şi dimensiune umană. Trebuie să se reţină că o populaţie fără elite, sau cu false elite, este o populaţie amorfă în care valorile se confundă în aşa fel încât încetul cu încetul nonvaloarea este confundată cu valoarea, adevărul cu minciuna, cinstea cu ticăloşia. Primii care au distrus elitele au fost comuniştii în sinistrul deceniu al anilor cincizeci. Au făcut-o brutal, fără ascunzişuri. Guvernele postdecembriste o fac pervers, pe ascuns, umilindu-le material, sugrumându-le economic, obligându-le să-şi ia lumea în cap. Poate cineva să îi condamne pe tinerii care îşi visează viitorul pentru că părăsesc ţarcul imbecilităţii socio-politice? Au plecat 14.000 de medici? Nu, domnilor. Au plecat 14.000 de familii! Înmulţiţi cu 3-4 şi veţi avea dimensiunea unui centru de judeţ. Dar ce se naşte din pisică şoareci mănâncă! Cine pleacă şi cine rămâne? Câţi de valoare pleacă şi câţi de valoare rămân? Practic poporul român suferă o sărăcie genetică zi de zi, se face un transfer al bagajului genetic de valoare altor popoare. Nu este aceasta cea mai importantă problemă de siguranţă naţională? Vin alegerile. Vor lătra haitele din toate direcţiile. Vor lătra la lună, pentru că de acest popor nu le pasă, îl confundă cu un ciolan, din ce în ce mai descărnat.