De la statul omniprezent în viaţa oamenilor, am ajuns la statul ca un clan mafiot. Strânge doar taxe de protecţie pentru a le reîmpărţi apoi discreţionar. Statul nu este însă o entitate atotştiutoare, nedefinită, care pluteşte deasupra noastră pe un norişor, ci este format din oameni. Un număr restrâns de indivizi iau decizii care afectează viaţa a foarte mulţi oameni.

Am asistat recent la deschiderea unor dosare penale pentru doi dintre foştii comandanţi de închisori din perioada comunistă. Acuzaţiile sunt grave şi nu le amintesc, deoarece am convingerea că cititorii Crişanei ştiu foarte bine că cei care au făcut puşcărie politică au suferit enorm. Au pătimit din cauza acelor oameni care se apără azi, spunând: "Aşa au fost vremurile". Însă vremurile le fac oamenii, ei sunt repronsabili pentru "vremurile grele" când un gardian era atotputernic peste nenorociţii din celule, iar comandanţii erau micii Dumnezei ai puşcăriilor. Statul român este responsabil pentru atrocităţile comise în perioada comunistă, dar statul a fost alcătuit, şi atunci, şi acum, din oameni. Anumiţi oameni au decis că alţi oameni trebuie băgaţi după gratii pentru convingeri politice. Acum a venit scadenţa. Oamenii care "au făcut vremurile" în comunism au decis, statul plăteşte. Adică noi. Este corect?!

Statul comunist era în totul şi în toate. Recolta de pe câmp era a statului, la fel ca tot ce producea industria, pământul şi bogăţiile de sub pământ ale statului erau, la fel şi apele, aerul şi chiar oamenii. Puteai tu, cetăţean român, să faci altfel decât îţi spunea partidul-stat? Păi, nu prea. Acum, statul are tot mai puţin din ţara asta: nu mai poate gestiona o fabrică, o cale ferată, nu mai are o sondă sau un vapor de sămânţă, îşi vinde resursele şi energia, are o durere de dinţi numită Sănătate şi una de cap numită Învăţământ şi, într-o zi, îşi va privatiza Armata, Poliţia, Serviciile şi chiar Justiţia. După atâtea privatizări dubioase, mare lucru să nu fi început deja şi noi să nu fi băgat de seamă!

Statul român a rămas în curul gol şi cu o condicuţă în mână unde notează conştiincios cât încasează de la poporul muncitor, dar închide ochii complice la golanii care îi fură cea ce adună. Apoi, omul de stat - cel pe care îl alege poporul să conducă - se pune pe numărat şi împărţit banii după regula naşului mafiot: "Dacă te porţi frumos, îţi dau"- de parcă ar fi banii lui!

Există oameni de stat veritabili. Sunt acele personalităţi care marchează vremurile, intră în conştiinţa publică şi în cărţile de istorie, într-o pagină luminoasă sau întunecată. Din poporul muncitor au involuat însă şi specii noi, printre care cea a omenilor de stat degeaba. Se pot identifica în natură după habitat, modul de hrănire şi înmulţire. Trăiesc în funcţii publice, unde veghează la trebi importante şi sunt hrăniţi de poporul muncitor. Nu le place schimbarea, dar din patru în patru ani sunt nevoiţi să iasă din carapace, la îmbârligat votanţi. Se înmulţesc la locul de muncă şi produsul lor, natural, nu se poate adapta decât la acelaşi habitat. Funcţiile publice se transmit numai pe cale genetică. Uneori, aceste fiinţe decid să facă afaceri în ţara poporului muncitor, asupra căruia veghează însă permanent să nu o ducă prea bine. Bineînţeles, ei nu deţin nimic oficial, preferă să lucreze la negru, ascuns. Mulţi dintre ei se învârt bine de tot şi ajung extrem de bogaţi, deşi, oficial, sunt hrăniţi cu salarii fixe, controlabile. Ei sunt roţile gripate ale acestui "stat modernizat", care şi-a propus ca poporul muncitor să nu o ducă bine, ci să depindă de el.

Bine că mai avem un stat, dar ce facem cu el? Statul este o creaţie a oamenilor, nu poate funcţiona şi nici exista fără oameni şi, teoretic, ar trebui să fie în folosul lor. Vreo trei milioane de români şi-au luat tălpăşiţa din acest stat, mulţi îi vor urma, dar nu putem pleca cu toţii, oricât şi-ar dori unii ca acest lucru să se întâmple. Probabil că mai sunt români care simt că trăiesc într-un stat care îi reprezintă şi, cu certitudine, ar trebui declaraţi specie pe cale de dispariţie. Pentru ceilalţi, masa uriaşă a celor care încearcă cu disperare să supravieţuiască, statul nu este un aliat. Rămâne, pur şi simplu, un casier de clan mafiot la care trebuie să plăteşti taxă de protecţie pentru întâmplarea de a te fi născut român.