Până în urmă cu câteva luni udemeriștii ieșeau în presă și pe "sticlă", cu "stringentele" lor probleme, ca nedreptățiți de întreg spectrul politic român, de câteva ori pe semestru. Le prezentau diplomatic, dar hotărât în Parlamentul de la București, ca membri ai coaliției de la putere.

După ce USL nu i-a mai luat la guvernare, deși își au încă oamenii lor în ministere, deconcentrate, primării și consilii județene (altele decât din HARCOV), chiar consilieri pe lângă primul-ministru și președinție - UDMR, și-au întețit atacurile contra statului român. Li se alătură, într-un tandem perfect planificat, celelalte partide maghiare, afirmativ mult mai radicale, dornice să-și rupă părți din electoratul maghiar al udemeriștilor. Acțiunile antiromânești s-au deplasat în ultima vreme de la Parlamentul României la nivel local: comune, orașe, județe. Desigur este vizată în primul rând Transilvania, în sensul istorico-geografic larg, adică inclusiv Banatul, Crișana, Sătmarul și Maramureșul. Organizațiile politice  maghiare, bine sprijinite de "bisericile istorice", corpul didactic maghiar din școli, diverse ONG-uri așa-zis culturale și științifice, au democratizat protestele și nemulțumirile maghiarimii oropsite. Manifestările patriotice maghiare s-au înmulțit subit, sunt tot mai vocale, mai ferme, la cote de clocot, în preajma exploziei care trebuie să lichideze "perimatul" stat național unitar român și să permită zămislirea Regiunii Autonome a Ținutului Secuiesc, spre satisfacția postumă a lui Iosif Visarionovici Stalin - părintele Regiunii Autonome Maghiare (1950). La nivelul județului nostru, în ultima lună putem inventaria câteva acțiuni iredentiste maghiare. Dacă organele locale ale statului român le-au trecut cu vederea, măcar mass-media locale, "Crișana" și "Bihoreanul", le-a inventariat și, parțial, a luat atitudine împotriva lor într-o manieră democratică și europeană ce nu poate fi negată. Prima vitejie "europeană" este a domnului X, membru în Consiliul Local Oradea din partea UDMR. Domnia Sa se laudă public că și-a crescut copilul într-o atmosferă pur maghiară, deci antiromânească. Rezultatul imediat al acestei educații este gestul tânărului de a refuza tricolorul românesc ca fundal pentru o banală fotografie necesară primei cărți de identitate personală pe care Poliția o face fiecărui cetățean la împlinirea vârstei de 14 ani. Să afirmi astăzi așa ceva, în vremuri ce tind, în toate domeniile, spre globalizare, este o mostră de semidoctrinism. Poate chiar mai mult! Domnul consilier suferă de o boală care poate fi tratată doar de Spitalul 6 din Oradea. Un alt matador al maghiarizării în Bihor este primarul comunei Diosig, Mados Attila Ferency. Beneficiind  de o majoritate udemeristă în C.L., a luat inițiativa schimbării denumirilor la nu mai puțin de 19 străzi, iar la alte 33 să atribuie denumiri. Sub pretextul că numele străzilor datează din epoca comunistă, dispar denumiri precum: Argeșului. Sucevei, Dunării, Borsecului(?), Oituz, Mărășești, Avram Iancu, Nicolae Bălcescu (!), înlocuite cu: Széchenyi István, Petöfi Sándor, Kossuth Lajos, Padalja utca ("denumirea apare pe harta cadastrală din 1888 - 1892 care poartă memoria acelor oaspeți care s-au îmbătat și au picat sub băncile din pivniță. Denumirea a rămas vie în memoria localnicilor și s-a transmis de la o generație la alta" - citez din motivația atribuirii denumirii străzii) etc. Oare comunitatea română minoritară din comună, platnică de impozite și contribuitoare prin muncă la afirmarea colectivității locale, în același spirit democratic european ca și minoritarii maghiari în mult mai multe așezări din România, nu are dreptul de-a fi consultată?

Prof. univ. dr. Mihai D. DRECIN

va urma