Nuferi ofiliþi, o atmosferã îngheþatã, strãzi pustii, strãbãtute în grabã doar de cãtre veveriþe este imaginea pe care o oferã, în aceste zile hibernale, staþiunea Bãile Felix. Solitudinea este sentimentul care te învãluie încã de la intrarea pe "tãrâmul fericirii" ºi care contrasteazã flagrant cu agitaþia din plin sezon, când aleile ºtrandurilor sunt invadate de sute de turiºti... Strãlucirea ºi faima de altãdatã a staþiunii Bãile Felix parcã s-au estompat de-a lungul anilor, tranziþia prelungitã lãsându-ºi amprentele asupra unei afaceri aparent profitabile. Dacã zecile de hoteluri cu mii de camere au fost ridicate tocmai pentru a veni în sprijinul solicitãrilor sutelor de mii de clienþi, azi, marile hoteluri au trebuit sã-ºi restrângã activitatea, numãrul clienþilor micºorându-se o datã cu trecerea anilor. În cãutarea unei "surse de viaþã" prin staþiune, ne-am izbit de liniºtea apãsãtoare a sãlilor de recepþie ºi a celor de mese, a bazelor de tratament închise ºi a bazinelor goale. Chiar dacã preþurile afiºate la recepþiile hotelurilor sunt relativ mici, tarifele de cazare variind, la un hotel de douã stele, între 220.000 ºi 350.000 lei/persoanã pe zi, interesul cetãþeanului de rând este scãzut. Renumitã pentru bazele sale de tratament ºi pentru proprietãþile apei termale, azi, cei mai fideli clienþi ai staþiunii sunt pensionarii. Deºi peste 90% dintre clienþi sunt beneficiari de bilete de tratament subvenþionate, numãrul acestora nu are cum sã umple miile de locuri de cazare disponibile. Cu toate cã existã o cerere mare din partea pensionarilor bihoreni de a-ºi petrece aici câteva zile de tratament, aceºtia preferând Bãile Felix altor staþiuni, ºi cu toate cã oferta hotelierã este bogatã, cele douã condiþii, cererea ºi oferta, nu par cã se întâlnesc. Vina o poartã deopotrivã cei care subvenþioneazã biletele de tratament (Casa Naþionalã de Pensii ºi alte Drepturi de Asigurãri Sociale) care nu par interesaþi sã aloce mai multe fonduri pentru astfel de servicii. Pe de altã parte, promovarea activitãþii turistice lasã mult de dorit, dovadã cã singurele oferte vin din partea statului ºi a unor clienþi cãrora le este limitatã posibilitatea de a alege ºi nu din partea unor clienþi vãdit interesaþi de aceste servicii. Paradoxal, unul dintre administratorii unei astfel de baze turistice se declara mulþumit de activitatea pe care o administreazã. "În sezonul rece, gradul de ocupare este de 35%, iar în perioada estivalã, 90%. E o activitate satisfãcãtoare, iar în ultimii trei ani am reuºit sã facem ºi câteva investiþii", ne-a declarat Gheorghe Sav, director SC Sind Romania. Dincolo de optimismul angajaþilor cã toate camerele vor fi populate de îndatã ce vor veni primii muºterii din acest an, o apãsãtoare senzaþie te apasã atunci când treci prin holurile goale ale hotelurilor, care nici mãcar prin faptul cã suntem într-un sezon mort nu gãsesc o explicaþie straniei singurãtãþi.