Pentru cei care au criticat Parlamentul României că în lunile aprilie şi mai a fost preocupat doar de suspendarea preşedintelui Băsescu şi aranjamentele de culise, adoptarea Legii 118-2007 privind organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă îi contrazice. În înţelepciunea sa, Parlamentul României (în speţă Camera Deputaţilor) ne-a fericit cu o lege ilară, care trezeşte, de ce nu, indignare. Este de remarcat viteza cu care a fost promovată această lege. După ce, timp de câţiva ani, iniţiativa preşedintelui Comisiei de Sănătate din Camera Deputaţilor, acad. prof. dr. Mircea Ifrim, nu a fost acceptată, din cauza avizului negativ al Colegiului Medicilor din România, în două săptămâni a trecut "ca expresul prin gările săteşti", a obţinut toate avizele, a fost votată în plen, pe 2.05.2007, şi a fost promulgată de preşedintele interimar Nicolae Văcăroiu, pe 8.05.2007. Să mai spună cineva că legile zac în parlament! Ar fi numeroase comentarii de făcut dar, pentru început, mă voi opri asupra a trei aspecte: În primul rând, există o dezinformare în însuşi textul de lege: în art. 2 al. 3 se specifică că anexa cuprinde domeniile de practică recunoscute pe plan mondial. În realitate, în ţările Uniunii Europene nu există mai mult de 5-6 practici recunoscute (în toată acupunctura şi homeopatia), iar anexa Legii româneşti cuprinde 50 de domenii!! De fapt, această anexă nu este decât o copie a domeniilor înregistrate, atenţie, înregistrate, nu şi recunoscute de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, organizaţie care nu are competenţa de validare şi recunoaştere a specialităţilor medicale şi paramedicale. Ţările Uniunii Europene şi SUA au recunoscut doar domeniile în care există studii multicentrice şi metaanalize care să fundamenteze o serie de rezultate. Sunt foarte curios să cunosc astfel de cercetari care să valideze astrologia medicală, terapia holografică, ayurveda, Feng Shui, terapia prin masaj Tui Na etc. În aceste condiţii, de ce nu este introdus în anexă şi masajul tailandez, care ar putea constitui o medicina alternativă/complementară la tratamentul cu Viagra? În al doilea rând, Legea 118 nu numai că introduce o nouă profesie, practician de medicină complementară/alternativă, dar o şi declară drept profesie reglementată, înfiinţănd un Ordin al acesteia, dându-i atribuţii de drept public. Deşi, în Uniunea Europeană, sunt definite foarte clar profesiile reglementate, această contribuţie originală a României nu ar deranja dacă prin această lege nu s-ar da atribuţii Colegiului Medicilor din România de a gira prin numele său, în unele situaţii, astfel de activităţi şi dacă în articolul 8 nu s-ar preciza că practicianul care nu posedă diplomă de medic nu ar putea fi confirmat decât după "o pregătire specifică de scurtă durată", recunoscută de Ministerul Sănătăţii Publice. Cu alte cuvinte, după cursuri de scurtă durată de management medical vom avea cursuri de scurtă durată de practicieni în medicină. În acest domeniu nu suntem originali. În momentul în care China s-a confruntat cu o criza de medici în mediul rural, au apărut aşa-zişii "medici desculţi", persoane care au efectuat o pregătire de 6 luni şi au primit diploma de medic. Ne întrebam, atunci, de ce mai sunt necesare universităţi şi facultăţi de medicină, de ce există rezidenţiat, de ce există studii complementare (competenţe, supraspecializări, educaţie medicală continuă), când problema poate fi rezolvată atât de simplu? În sfârşit, nu trebuie să omitem articolul 19, în care se specifică că practicile şi procedurile de care beneficiază persoanele... sunt prevăzute în contractul cadru şi sunt decontate din bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări de Sănătate. În momente în care, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nu are un buget care să acopere nevoile reale de sănătate ale populaţiei şi de sănătate publică, iata că va trebui, începând cu luna august, să-şi fragmenteze fondurile şi să dedice bani care să acopere bioritmologia, tehnica radiantă, cristaloterapia, Qigong-ul medical, practicile tradiţionale Su Jock sau stimularea electrică şi neuromagnetică. Nu ştiu dacă această înşiruire nu provoacă râsul-plânsul. Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor din România şi-a manifestat public dezacordul pentru o astfel de manieră de a trata medicina românească şi solicită o dezbatere reală privind această problema în care, alături de instituţiile abilitate prin lege, să-şi spună opinia, să participe şi cetăţenii României, cei care contribuie la formarea tuturor bugetelor pe care cu atâta uşurinţă le gestionează "aleşii noştri".