Să cinstim ziua de 27 martie 1918, zi istorică când Sfatul Ţării hotăreşte unirea Basarabiei cu România. Să cinstim unirea prin daruri în cărţi, prin daruri de suflet pentru şcolile şi bibliotecile din Republica Moldova.

În ultimii 24 de ani între cele două maluri ale Prutului au fost rânduite Poduri de Flori, Poduri de Cântec, Poduri de Rugăciune, Poduri de teatru, toate sporind Frumosul Românesc, iar Prutul a încetat să mai fie un râu, o despărţire de fraţi cu sârmă ghimpată, a devenit un râu care apropie spiritul românesc, dar cel mai durabil pod va fi cel de carte. Cartea ne dezvăluie că în anul 1812 a avut loc un furt de proporţii, a unei jumătăţi din vechea Moldovă, iar că în iunie 1940, armata sovietică nu i-a eliberat pe moldoveni „de sub jugul românilor", cum afirmă istoriografia mincinoasă rusă şi sovietică, ci a fost un act criminal de ocupaţie, a unui teritoriu ce de drept nu le-a aparţinut ruşilor niciodată, aruncându-i pe românii din Basarabia în barbaria şi tirania sclaviei, a suferinţei fără margini, a pericolului de moarte. Prin cartea românească, românii de dincolo de Prut află despre marile personalităţi care au dat strălucire limbii române, începând cu Eminescu, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Alecu Russo, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Nichita Stănescu, Eugen Coşeriu, Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija ş.a. mulţi din aceştia Basarabeni, graiul străbun dus mai departe, dreptul de a vorbi în spaţiul românesc Basarabia, limba noastră cea românească. Prin carte românii de pretutindeni învaţă că avem un singur Eminescu, un singur Voievod Ştefan cel Mare, un singur voievod Mihai Viteazul, care, prin Unirea Ţărilor Române, în anul 1600, a înfăptuit o mare lucrare, actul cel mai strălucit al evului mediu românesc, că avem un singur Grigore Vieru, o singură limbă, o unică istorie a poporului român. Prin carte sporim partea românească a frumosului şi binelui în Basarabia, apropiem fraţii noştri de spiritul românesc.

Dar cartea românească din Basarabia încă lipseşte. După 23 de ani de independenţă, în Republica Moldova, la fiecare cititor revin 17 cărţi în limba rusă şi doar 2 în limba română. Din fondul total de carte al Republicii Moldova de 17 milioane, doar 472.000 de volume sunt tipărite în grafie latină, sunt raioane cu populaţie românească de peste 90%, iar fondul de carte românească este doar de 10-15%. Iată una din cauzele care îi aduc pe românii din Basarabia spre România destul de încet. Biblioteca Naţională a Republicii Moldova are doar 9% carte românească, iar a Academiei de Ştiinţe doar 6%, în timp ce în Republica Moldova populaţia românească este de 81%, cea ucraineană de 8%, iar ruşi sunt doar 5,5%. Este adevărat că din cei 81% români încă o bună parte se declară moldoveni după invenţia nebrevetată a ruşilor.

Cunoscând această situaţie de sărăcie a cărţii româneşti din Basarabia, Vatra Românească - Filiala Bihor a făcut apel la populaţia din municipiul Oradea şi judeţul Bihor pentru a dona cărţi pentru şcolile şi bibliotecile din Republica Moldova. Suntem bucuroşi să vă anunţăm şi să vă mulţumim bunilor români care aţi răspuns chemării noastre, că, până în prezent, la sediul nostru s-au adunat un vagon de cărţi pe care le vom dărui şcolilor din Basarabia în luna mai a.c. Doresc însă să le aduc la cunoştinţă românilor din judeţul Bihor, şi nu numai, că posibilităţile Vetrei Româneşti sunt limitate, nu dispunem de fonduri din partea instituţiilor statului, aşa cum dispun multe ONG-uri şi chiar UDMR-ul, tot ceea ce noi facem este prin efortul nostru propriu, cu mici sponsorizări din partea unor patroni generoşi şi a unor persoane fizice. Iată de ce adresăm invitaţia şi rugămintea noastră instituţiilor statului român, Primăriilor, Consiliilor Judeţene, Inspectoratelor Şcolare, Bibliotecilor Judeţene, Direcţiilor de Cultură, persoanelor fizice, patronatelor care dispun de sume de bani să treacă Prutul cu camioane de cărţi şi reviste, să sprijine investiţia de carte, să doneze cărţi pentru şcolile Basarabiei; aceste daruri vor deveni „Poduri de Piatră" durabile ale neamului românesc; tinerii vor învăţa în limba lor să scrie, să citească şi să gândească.

Să ne aducem aminte de Ziua de 27 martie 1918, când la Chişinău Basarabia a fost prima dintre provinciile româneşti, când Sfatul Ţării a adoptat cu o majoritate de voturi, cu mândrie şi entuziasm Unirea pe veci cu România şi că prin aceste gesturi fireşti pe care le putem şi trebuie să le facem Republica Moldova se va îndepărta tot mai mult de Rusia de gheaţă, de Rusia lacomă, podul de cărţi va fi podul spiritului neamului românesc, ne sădeşte speranţa că într-o bună zi va veni clipa istorică de mult timp aşteptată ca Basarabia să vină din nou definitiv acasă, în fruntariile străvechi, adică în România, mărind cu bucurie cuprinsul cerului românesc.                                     

Prof. Teodor DAVID, vicepreşedinte Vatra Românească Filiala Bihor