„Cine are autoritatea morală să-i judece pe aceşti oameni? Vin intruşi care s-au cocoţat pe niste funcţii de conducere să facă ei ordine în acest partid?", a răbufnit cu sfântă indignare preşedintele de onoare al PSD, dl Ion Iliescu, aflând de intenţionata excludere a dlor Theodorescu, Solcanu, Mihalache şi iarăşi Teodorescu (fără haş). După care s-a apucat să facă istoria oportunismului dlui Geoană, amintind cum el, Iliescu, l-a numit ambasador în SUA pentru ca după căderea sa din '96 beneficiarul bunăvoinţei iliesciene să treaca la diagnostice oncologice şi să-l trateze pe proaspăt căzutul preşedinte drept cancerul democraţiei româneşti. Foarte urât, Mirciulică, foarte urât!

Mai ales că dl Geoană nu e singurul "intrus", nu e singurul venit recent în partid, fără stagii în perioada de luptă dură cu o opoziţie agresivă, violentă, răzbunătoare, de la începutul anilor '90, fără asumarea de riscuri personale prin adeziunea la partid. Corlăţean, Ponta, Daciana Sârbu, dar şi alţii din generaţia mai veche, precum Rodica Stănoiu la vremea sa, ori Cosmin Guşă la vremea sa, au cam venit într-adevăr la de-a gata, când partidul era bine-mersi şi în situaţia de a le da funcţii şi onoruri. Mai mult, unii dintre aceştia au găsit în varii momente ocazia să se delimiteze de trecutul partidului, amintind de pildă cum "făceau" eu Piaţa Universităţii în iunie '90 şi cum nu-şi pun cenuşă-n cap pentru aceasta, aşteptând parcă acest gest de la vechii membri de partid. În frunte, se-nţelege, cu Iliescu. Ai zice că au făcut o mare cinste PSD-ului venind în el, şi că ministerele ori prefecturile primite sau sperate sunt o plată prea mică pentru sacrificiul lor. Acuma, că oportuniştii ocupă locurile din faţă în politica românească, nu mai miră pe nimeni. Unde era să se ducă foştii "pieţari" ai Universităţii, cu oarece şanse de profit, că la celelelte partide erau prea mulţi de-alde ei, şi se călcau pe picioare? - la PSD, bineînţeles! Întrebarea este, însă: cine i-a primit acolo? Oare nu Iliescu şi Năstase, care au avut, unul sau altul, cu rândul, puteri discreţionare în partid, şi care îşi văd acum oamenii maziliţi de cei aduşi de ei relativ recent, şi promovaţi cu anasâna în detrimentul vechilor membri de partid? Sau, mai precis, n-a făcut-o Iliescu la instigarea lui Năstase, căruia cam dintotdeauna i-a fost ruşine de partidul din care făcea parte şi a căutat să-i schimbe eticheta cu alta mai "cool"? În particular, gestul dlui Geoană din 1996, veştejit azi de dl Iliescu, de a se grăbi să-l înjure pe cel ce-l promovase într-o poziţie excepţională, poate fi calificat într-adevăr drept oportunism şi lichelism (să precizăm pentru bună regulă că dl Geoană infirmă acest gest; dar o face neconvingător). Dar cum poate fi calificat atunci gestul dlui Iliescu de a-l promova pe presupusul oportunist şi presupusa lichea Geoană drept ministru de externe, după revenirea la putere din 2000? Prostie crasă, sau oportunism şi lichelism la pătrat?
Iar asemena exemple ar putea continua la infinit. Mai sus pomenitul Dan Mihalache, victimă azi în calitate de năstazian şi pentru că o fi ambiţionat mai mult decât i-e plapuma la eurodeputăţii, trecea în 1997 la APR, partid care se identifica şi afirma prin înjurarea cu voluptate a PDSR-ului şi a cuplului Iliescu-Năstase: cine l-a reprimit apoi în PSD, ba l-a mai pus şi la masa cu plăcinte? Cine i-a primit sau reprimit pe atâţia şi atâţia fripturişti, carierişti, oportunişti, care nu se justifică nici prin inteligenţă, nici prin charismă, nici prin caracter, nici prin idei, nici prin ştiinţă, nici prin cultură, nici prin vreo convingere politică, pentru că n-au nici una? O fi făcut-o oare Alexandru Mironov? O fi făcut-o oare Dan Marţian? O fi făcut-o oare Gelu Voican-Voiculescu? Nici vorbă: aceştia au fost de mult marginalizaţi în partidul pentru care au stat sub gloanţe, pentru ca acesta să poată apoi asigura prefecturi, ambasade şi ministere noilor veniţi, "plăcintarilor" lui Iliescu! Care pesemne că nu are nevoie de oameni de caracter în jurul lui, să-i tulbure satisfacţia de sine cu oglinda propriei ingratitudini.
Iar partea proastă este că Mironovi, Voicani şi Marţieni sunt, la baza partidului, cu miile. Oameni care au crezut în partid şi în valorile sale, au muncit şi s-au sacrificat pentru ele, şi s-au trezit conduşi de corlăţeni. Dacă dl Iliescu va ajunge să facă închisoare pentru 13-15 iunie, îi recomandăm să se gândească în timpul petrecut acolo la toţi aceşti oameni pentru ca să nu se simtă prea nedreptăţit de soartă.