Militarii români din teatre nu sunt numai victimele perfizilor insurgenţi musulmani, dar şi ai indolenţei şi trădării întregii clase politice româneşti. La 6 septembrie, sergentul major Aurel Marcu, în vârstă de 31 de ani, a fost ucis în Afganistan. Câteva zile mai târziu, la ceremonia oficiată în memoria lui, ministrul Apărării, Teodor Meleşcanu, a recunoscut candid că, "dacă s-ar fi aflat într-un TAB mai nou, poate că Aurel Marcu ar fi avut o şansă mai mare". La 21 septembrie, caporalul Grosaru Ioan, în vârstă de 35 de ani, a fost ucis în Irak. "În urma avarierii unui transportor amfibiu blindat", afirmă, sec, comunicatul MAp. La ceremonia oficiată în memoria lui, ministrul Apărării, Teodor Meleşcanu, va putea mărturisi, încă o dată, că, "dacă s-ar fi aflat într-un TAB mai nou, poate că Grosaru Ioan ar fi avut o şansă mai mare". Problema "coşciugelor blindate" nu este necunoscută oficialilor de la Bucureşti. La 27 februarie 2006, însuşi preşedintele Traian Băsescu, "comandantul forţelor armate", atrăgea atenţia, la bilanţul activităţii aceluiaşi minister, că "avem capacitate să producem un transportor blindat modern şi utilizăm în teatre, în deşert, în condiţii dificile, transportoare blindate de acum 20 de ani". Prin urmare, putem, dar nu facem nimic. De ce? Ministerul Apărării dispune de "Concepţia de înzestrare cu sisteme şi echipamente majore a Armatei României în perioada 2006-2025, Bucureşti, 2006 (nesecret)". Documentul poate fi consultat pe site-ul MAp. La capitolul "Starea actuală a înzestrării Armatei", textul citat precizează că, "din punct de vedere al duratei de viaţă, peste 85% din echipamentele aflate în dotarea Armatei au resursa depăşită". Potrivit capitolului următor, "Concepţia de înzestrare a Armatei României este elaborată în conformitate cu: Carta Albă a Apărării; Strategia naţională de Apărare a ţării; Strategia militară a României; Programul de guvernare 2005-2008; Legea nr. 473 privind planificarea apărării". Instituţia se laudă şi cu "Planul strategic al Ministerului Apărării, Bucureşti, 2007 (nesecret)", aflat, de asemenea, pe site-ul MAp. Cu riscul de a plictisi cu citate, trebuie amintit că, în conformitate cu "Planul strategic", "asigurarea planificării integrate a apărării presupune stabilirea obiectivelor şi priorităţilor politicii de apărare, pe baza Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării, Programului de guvernare şi a Cartei Albe a Apărării, etapizarea îndeplinirii acestora, precum şi modul de alocare a resurselor necesare". Toate bune şi frumoase până aici. Numai că alocarea resurselor şi concepţia înzestrării sunt în aer. Pentru că Strategia Naţională de Apărare a ţării, Carta Albă a Apărării şi Strategia militară a României pur şi simplu nu există! Legea 473 privind planificarea apărării prevede clar termene ferme pentru elaborarea acestor documente. Am scris obsesiv despre acest subiect. Nu-i nimic, "ceterum censeo Carthaginem esse delendam". Actul normativ îi cere, imperativ, preşedintelui României să prezinte Parlamentului Strategia Naţională de Apărare "în termen de cel mult 6 luni de la data depunerii jurământului". Pe baza acesteia, Guvernul e obligat să fundamenteze Carta Albă a Apărării, iar din aceasta din urmă decurge Strategia militară a României, care cade în sarcina MAp. Pentru tot acest parcurs, există limite de timp şi etape precise, care au fost copios depăşite. Blocajul este aiuritor şi total. Ameninţat cu suspendarea, pentru că nu a respectat, alături de Constituţie, tocmai această lege, Băsescu a convocat rapid, la 29 martie 2007, un CSAT care a facut "pe picior" o Strategie Naţională de Apărare. A doua zi, Cotroceniul a anunţat că documentul a fost trimis Legislativului. Stupoare însă! La 5 septembrie 2007, secretarul Camerei Deputaţilor, Ioan Munteanu, anunţa că, potrivit unui material al Birourilor Permanente, concluziile ministrului Justiţiei asupra raportului de activitate al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe anul 2005 şi Strategia Naţională de Apărare a Ţării, amândouă având acelaşi termen de depunere, 30 aprilie 2007, nu au ajuns la Parlament. De altfel, căutaţi acest act pe site-ul Preşedinţiei, sau oriunde altundeva. Nu l-a văzut nimeni! Nu a existat nici o dezbatere publică asupra sa. Singura urmă este un comunicat al CSAT. Încăpăţânarea de a ne menţine trupele în teatre poate fi înţeleasă. Dispreţul generalizat faţă de lege şi faţă de "carnea de tun" livrată în Afganistan şi Irak nu are nici o justificare. Este mai mult decât inconştienţă, este trădare. Caporalul Grosaru Ioan va fi înmormântat cu onoruri militare şi va fi înaintat în grad. Preşedintele Traian Băsescu va lăcrima din nou şi va cere scuze familiei. Meleşcanu va promite transportoare "Piranha". Parlamentarii vor păstra un moment de reculegere şi apoi vor dezbate moţiunea de cenzură. Apoi, vor aştepta următorul coşciug.