Fără niciun reflex de tip protocronist, ba din contră, trebuie să constatăm că de mai bine de 2.000 de ani Transilvania este un spaţiu vizitat în permanenţă de "turişti". Privind în perspectivă istorică, trebuie să constatăm că luna martie a fiecărui an este una dintre perioadele cele mai frecventate pentru a descoperi frumuseţile zonei.

În antichitatea romană "idele lui Marte" erau fixate în data de 15 martie. În epocă datele erau exprimate în directă conexiune cu fazele lunii dintr-o lună de zile. Pentru aceasta erau utilizate trei denumiri: calende, none şi ide. Luna nouă sau prima fază a lunii era marcată de calende şi făcea trimitere la prima zi a lunii. Urma primul pătrar al lunii care reprezenta ori ziua a cincea, ori cea de-a şaptea a lunii şi era marcată de none. Luna plină reprezenta zilele 13 - 15 ale lunii şi era marcată de ide. Idele lui Martie - mai ales 15 martie - marca prima lună plină a noului an. Este evident că încă de atunci se dădea o conotaţie deosebită lunii pline. "Turiştii" romani au venit în spaţiul intracarpatic interesaţi de resursele de aur ale Daciei care pentru o vreme au asigurat menţinerea Imperiului Roman ca o mare putere în epocă. Nu cunoaştem dacă aceştia au preferat neapărat luna martie, probabil că şi aceasta, în funcţie de interesele imperiului. Cert este că au venit, unii nu s-au mai întors în zonele de obârşie şi au convieţuit cu băştinaşii daci într-o comuniune deplină, dând naştere unui nou popor, cel român.

O mie de ani mai târziu, alţi "turişti" au venit în Transilvania. Dintre aceştia cei conduşi de Tuhutum au dat peste un viitor cetăţean cu profil tip actual european pe numele său Menumorut, cu antecedente incerte din punct de vedere etnic tocmai datorită teribilului amestec de populaţii din zonă. Cu siguranţă că arborele său genealogic ar face din el un veritabil european al anului 2015. Noii "turişti" au venit, s-au aşezat în acest spaţiu şi au convieţuit  - chiar şi de idele lui Marte - în bună înţelegere unii cu ceilalţi la nivelul micii istorii, fiecare asumându-şi propriul rol social, economic, politic şi cultural aşa cum i-a fost el hărăzit de istorie, chiar dacă nu lipsit de convulsii.

Deunăzi am avut în mână un set de documente provenite din fondurile Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii care vorbesc despre o afluenţă teribilă a "turiştilor" în Bihor şi Transilvania anului 1989. Iată deci că, peste altă mie de ani, conform documentelor, noi cohorte de "turişti" veneau în Transilvania. De data aceasta nu doreau să vadă frumuseţile patriei, ci se arătau interesaţi de starea de spirit a locuitorilor, cu precădere de starea de spirit care domnea în sânul unei anumite comunităţi etnice din acest areal istoric. Şi ştiţi ce este interesant? Că avalanşa de "turişti" curioşi începe în martie 1989, adică tot în preajma "idelor lui Marte".

Nu putem să nu constatăm o oarecare similitudine legată de data de 15 martie, când grupuri de "turişti" prind brusc drag de Transilvania şi de frumuseţile ei, venind să le viziteze. Fenomenul a devenit pare-se unul generalizat după 1989, când, cu prilejul fiecărei zile de 15 martie, se repetă un ritual "turistic" bine articulat. Este adevărat că cele mai "vizitate" locuri rămân cele din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş şi, în subsidiar, Clujul, Bihorul, Satu Mare şi Aradul. Nu înţelegem care să fie predilecţia pentru aceste spaţii. Atâta cât putem cuprinde am dedus că este vorba despre geografia acestor locuri, una deosebită, este adevărat. Am sugera însă "turiştilor" de "idele lui Marte" să viziteze şi alte spaţii româneşti, Bucovina, cu celebrele sale mănăstiri ortodoxe, Dobrogea, cu urmele unui creştinism de tip oriental, sau Oltenia, cu Tismana şi Cozia lui Mircea cel Bătrân, spaţii cu totul şi cu totul deosebite, întrucât celelalte enumerate mai sus le cunosc foarte bine. Un asemenea demers ar ajuta, desigur, la îmbogăţirea arsenalului cultural al acestor indivizi care fac adesea din turism o meserie. 

Mai trist este însă faptul că aproape de fiecare dată "turiştii" sunt în mijlocul unor scandaluri care înveninează atmosfera pe unde trec, lăsând un gust amar comunităţilor pe lare le "vizitează", fie că este vorba despre cea românească, maghiară ori cea germană, formate din transilvăneni aşezaţi şi cu mintea la problemele lor zilnice. Este suficient din această perspectivă să amintim momentul martie 1990, când "turiştii" s-au comportat "exemplar" prin distrugerea unor destine umane la Târgu Mureş. Şi lucrurile continuă de atunci. Să sperăm că acum lucrurile vor sta altfel şi vom avea parte de nişte "ide ale lui Marte" liniştite, iar prezicători precum cel al lui Iulius Caesar nu vor mai transmite nimic nimănui. 

Gabriel MOISA