Este uşor de sesizat pentru oricine că nu la acelaşi nivel de înţelegere şi judecare a lucrurilor, în final de decizie, se situează un cioban cu patru clase cu, să zicem, un licenţiat, iar nivelul licenţiatului comun cu acela al unui academician. Există nivele foarte diferite în rândul populaţiei.

În acelaşi timp, există diferenţe mari de nivel de înţelegere şi judecare a lucrurilor, în final, a deciziei, între populaţiile care timp îndelungat au fost, generaţie după generaţie, în contact cu gândirea pozitivă şi cultura. Este vorba despre mediul de cultură a modului de a gândi a oamenilor, în final atitudinea şi comportamentul lor în orice situaţie, la orice nivel. Există din acest punct de vedere o diferenţă de origine culturală, nu naturală, nu rasială sau de alt ordin, între popoare. Ele se situează pe diverse nivele de înţelegere şi judecare a lucrurilor, exact ca între indivizi. Desigur, în orice popor există toate nivelele, din acest punct de vedere, ele nu se deosebesc. Dar se deosebesc atunci când luăm în discuţie proporţia nivelelor de înţelegere şi judecare. Nivelul cel mai de jos este un nivel afectiv, emoţional. Nivelul cel mai de sus este un nivel raţional, logic şi pragmatic. Omul rămas la nivelul de înţelegere şi judecare afectivă, emoţională, atunci când va auzi un discurs, fie el electoral sau de alt ordin, va întreba" "Cine este?, A cui este? Cu cine este? În funcţie de răspunsul la aceste întrebări va lua decizia, iar consecinţa va fi cea care va fi, deoarece nu-şi pune întrebări până la capăt privind consecinţa. Omul ajuns la nivel de înţelegere raţională va întreba "Ce este? Ce este capabil? Ce a dovedit până acum? Ce va fi în stare? Decizia lui va fi în funcţie de răspunsul la aceste întrebări, iar consecinţa va fi cântărită logic. Din acest punct de vedere, dată fiind ponderea copleşitoare a celor rămaşi la un nivel afectiv de înţelegere, noi, ca popor, suntem încă un popor care per global judecă la nivel afectiv, de toate nivelele, inclusiv la nivel aşa-zis academic, de fapt, universitar (e o diferenţă aparent de nuanţă, dar o diferenţă esenţială). Am afirmat mai sus "nivelul raţional, logic şi pragmatic". Necesită o minimă detaliere. Există diverse nivele de pragmatism. Voi da un exemplu, care nu are nici o relaţie cu situaţia concretă socilă şi politică românească actuală. L-am ales pentru că este intuitiv. Problema este următoarea, toţi pensionarii depind de pensie. Dar sistemul de pensii este în prag de faliment. Dacă toţi pensionarii ar renunţa la 100 de lei, sistemul ar rămâne viabil şi ar funcţiona mult şi bine. Să zicem că măsura s-ar lua prin votul pensionarilor. Dacă un număr mare de pensionari ar sări ca arşi, ar judeca emoţional "mie să nu-mi ia nimeni cei 100 de lei" şi ar vota împotriva reducerii pensiei, după un timp, sistemul ar falimenta şi toţi ar muri de foame, inclusiv cei care n-au renunţat la suta de lei. Ei, judecând emoţional, au pus interesul lor deasupra interesului general, neînţelegând că interesul lor depinde de interesul general. Este un exemplu, dar în funcţie de el pot fi judecate toate aspectele vieţii sociale. Cuplaţi toate acestea cu regula betonată deja a clientelismului politic promovat la statutul de fundament social de către Năstase şi Marko Bela. Clientelism politic înseamnă lipsa unui set de criterii valorice, obiective, lipsa principiului competenţei, înlocuite cu principiul bunului plac. Aceasta înseamnă că şi liderii de la nivelele cele mai de sus ale societăţii înţeleg şi judecă în mod afectiv. Sistemul se autoîntreţine, aşa cum se autoîntreţinea sistemul comunist. Dar, de unde am ajuns, încă o prăbuşire ar însemna dezastru cu desfiinţare. Calea deschisă şi impusă la ruptura din decembrie nu este o cale viabilă. Ar fi putut fi corectată dacă majoritatea populaţiei ar fi judecat raţional. Din aceste punct de vedere peisajul este mai sinistru decât imaginile vechilor uzine şi fabrici în paragină. O soluţie ar fi caracterele. Dar moralitatea a emigrat şi ea. Au rămas doar nişte cioturi bătrâne şi pe ici-pe colo smocuri de mlădiţe pierdute printre bălării. Se vor sălbăticii oare, în ton cu mediul din jur, sau vor ajunge copaci falnici care să domine bălăriile?