Nici Primul şi nici Al Doilea Război Mondial n-au reuşit să rezolve, prin tratatele de pace încheiate, toate problemele rămânând ca unele să fie soluţionate ulterior pe cale diplomatică, prin noi tratative purtate direct între părţile interesate sub supraveghere şi asistenţă internaţională.

Printre problemele nerezolvate se regăsesc şi aşa-zisele "conflicte îngheţate" din diferite zone ale Europei, printre care şi cele din Transnistria şi Peninsula Crimeea, conflict care a dat în clocot în ultimul caz. Conştientă de acest lucru şi de vulnerabilitatea sa militară, după ieşirea din Tratatul de la Varşovia, România a luptat din răsputeri să intre într-o nouă alianţă militară, care să-i garanteze securitatea şi liniştea, aderând la Alianţa Nord-Atlantică (NATO). Dar, în paralel cu această nouă orientare militară, se impunea şi o nouă orientare politică şi economică, mai ales după destrămarea CAER-ului, astfel că România mai face un pas hotărât înainte şi intră în Uniunea Europeană şi în toate organismele acestuia, ceea ce nu a fost deloc pe placul colosului sovietic, care ne-a scăpat printre degete de sub influenţa sa, lucru absolut inacceptabil din punctul său de vedere.

Cei trei paşi uriaşi făcuţi de România după ieşirea de sub influenţa sovietică au fost, fără îndoială, necesari, dar nu suficienţi, deoarece marele nostru vecin de la Est nu se poate împăca cu pierderea suferită prin ieşirea de sub aripa sa protectoare a fostelor ţări socialiste şi va căuta, pe toate căile, să le creeze anumite probleme de orin economic, având, însă, planuri ascunse şi sub aspectul integrităţii teritoriale şi suveranităţii acestora.

De aceea, în relaţiile cu marele nostru vecin, Rusia, este necesar ca România să adopte o politică diplomatică raţională, chibzuită, responsabilă şi moderată, chiar dacă, uneori, nu ne putem înăbuşi resentimentele pentru rănile provocate nouă de-a lungul veacurilor de acest puternic stat, cu vizibile tendinţe acaparatoare şi de dominaţie. Ceva mă face să cred că nici noii noştri aliaţi nu se prea bucură atunci când conducătorii României, sub impulsul unor emoţii de moment, emit în eter idei, păreri, declaraţii ce-i pot irita pe vecinii noştri ruşi şi care pot constitui pentru aceştia pretexte pentru a-şi "proteja" cosangvinii din zonele în care aceştia au fost implantaţi, cu zeci şi sute de ani în urmă, astfel cum este şi cazul teritoriului românesc din stânga Nistrului - Transnistria. Pentru aceasta este necesar să procedăm astfel încât să nu oferim noi pretexte, care să ducă la conflicte de orice natură cu Rusia, de genul declaraţiilor repetate ale preşedintelui Traian Băsescu cu privire la unirea cu Republica Moldova, care fac mult rău atât Moldovei, cât şi României. Desigur, românii doresc cu ardoare revenirea la „matcă" a fraţilor noştri basarabeni şi bucovineni care, sub stăpânire străină, au îndurat suferinţe de nedescris, dar acest lucru trebuie să-l hotărască ei, în momentul propice. Politica externă a României trebuie orientată în direcţia intensificării relaţiilor cu Rusia pe toate planurile - politic, diplomatic, economic, cultural etc. - şi la toate nivelele, astfel încât comunicarea, dialogul şi negocierea, purtate cu responsabilitate, fermitate şi demnitate, pot deveni factori decisivi în aplanarea unor conflicte şi în rezolvarea unor probleme spinoase, precum şi cea a Tezaurului, cu condiţia să avem negociatori de rang, buni specialişti în domeniu, neşantajabili şi necoruptibili.

Negarea unei bune colaborări cu Rusia de către unii inconştienţi făţarnici, numai pentru a "demonstra" cât sunt ei de "occidentali" şi "antiestici" este o mare neghiobie şi miopie politică. Nimic nu trebuie omis din ceea ce ar putea contibui la o largă colaborare politică, diplomatică, economică, culturală cu Rusia, acest mare colos industrial şi militar, dar, în acelaşi timp, o mare piaţă de desfacere. De colaborare în toate planurile şi nu de conflicte şi intrigi întreţinute artificial are România nevoie, în contextul unei situaţii precare, confuze şi neliniştitoare, în care se găseşte Europa astăzi.

Raţiune, cumpătare, diplomaţie, stăpânire de sine, tact, dar şi bărbăţie, curaj şi demnitate sunt cuvintele de ordine ce trebuie să primeze în relaţiile României cu puternicul vecin rus şi nu expresii jignitoare, provocatoare sau alte asemenea, care îl pot irita şi ambiţiona în luarea unor decizii nefavorabile şi neconvenabile României. Dumnezeu n-a făcut nici măcar o singură lege aducătoare de nenorociri, oamenii însă, în inconştienţa lor, i-au falsificat opera.