Sunt cetățean al României, la fel ca și ceilalți concetățeni ai mei. Acest articol este  rezultatul constatărilor și opiniilor mele și manifestul meu. Țara mea nu se numește Dacia, Geția, Dacia Romană, Latinia sau Imperiul Roman. Țara mea se numește România (așa scrie în Constituție). Nu sunt cetățean dac, get, daco-get, pelasg, trac, roman, daco-roman sau latin. Sunt cetățean român.

Limba oficială a țării mele nu este limba dacă, getă, latină, daco-getă, romană, daco-romană, pelasgă sau tracă. Limba oficială a țării mele este româna. Forma de guvernământ a țării mele este Republica. Nu este „Regatul Dac”, „Imperiul Dac”, „Imperiul Roman”, nu este monarhie. Drapelul țării mele nu este nici „dragonul dac” și nici „acvila romană” (altfel, drapele frumoase, care au semnificația lor heraldică și istorică). Drapelul țării mele este cu benzile verticale, albastru, galben și roșu, începând de la lance. Legea supremă a țării mele se numește Constituție, iar frontierele, drapelul, numele țării, forma ei de guvernământ și cetățenia, cât și drepturile cetățenilor și relațiile externe ale statului român sunt descrise și apărate de Constituție. (Unii, printr-un fel de revizionism dacic – poate că este mult spus, „revizionism” - ar vrea să înlocuiască și numele României, cu „Dacia” sau cu „Geția”, pe teritoriul acesteia, poate și pe teritoriul altor state, vecine sau nu, în mod revizionist și fals revizionist (inventat) – ambii termeni denotă ilegalitate, in mod agresiv, abuziv și anticonstituțional).

Asistăm de mai mult timp în România la atacarea, agresarea și amenințarea țării, statului, Constituției României, statalității, constituționalității și suveranității României prin exploatarea unor termeni istorici, reali sau falși și a unor narative de tip istoric, reale sau false. Totul în această manipulare e prezentat, însă, ca fiind pentru „apărarea valorilor naționale” și a ”„storiei neamului românesc” Astfel s-au creat și au fost difuzate în scop propagandistic și de manipulare (de corupere a conștiințelor oamenilor) diverse texte, diverse materiale media; în cea mai mare parte și cu cel mai puternic efect prin intermediul internetului și al televiziunii. Este o adevărată acțiune operativă folosită împotriva României, atât în perioade electorale, cât și în afara lor. Mai mult ca nicioadată după revoluție, această acțiune s-a desfășurat în perioada cuprinsă între anii 2020 – 2025 și mai ales între noiembrie 2024 și februarie 2025.

Unul din subiectele alimentate în această operațiune a fost patriotismul. Ca în orice acțiune manipulatorie de succes, propaganda a folosit și referiri la termeni istorici reali, cum ar fi la granițe oficiale de odinioară ale României. Termenul „patriotism” a fost exploatat și folosit de manipulatori în scop de atacare a României și a unor interese ale acesteia, inclusiv a tratatelor internaționale ale țării și a siguranței naționale, termeni apărați și garantați de Constituție (folosindu-se, desigur, în multe atacuri, referiri pro-românești și favorabile apărării drepturilor României și poporului român). De exemplu, nu știu nici un partid și nici un candidat electoral „suveranist” care să fi protestat oficial împotriva statului agresor care a bombardat în 25 decembrie 2024 zonele orașelor Dărăbani și Cernăuți din Ucraina (orașe locuite și de etnici români), orașe aflate pe vremuri în Nordul regiunii istorice Bucovina, parte de Nord aflată în cadrul României între 1918 și  1940, respectiv, între 1941 și 1944; altfel, regiune istorică la care propaganda „suveranistă” făcea mereu referire în atacarea Ucrainei (sub diverse pretexte).     Subliniez în acest articol atacarea statului român și a limbii române prin referiri la fostul popor dac, la Dacia și limba dacă. Rețeta manipulării folosește întotdeauna, pentru a avea succes, o combinație de date reale, cu date nedovedite, false, exagerate, ori mincinoase; de exemplu, date publicate în scrieri de ficțiune sau în teorii ale conspirației.

 

Dacismul și negarea etnogenezei poporului român

„Intoarcerea la rădăcini” pentru poporul român, cum se pare că ar vrea unii cu acest popor, ar însemna un lucru involutiv, primitiv și dăunător. Un lucru de negare a dezvoltării și realizărilor poporului român. Nici un copac nu se întoarce la rădăcini. Codrul nu se întoarce la rădăcini. Ca să folosesc o exprimare bună de propagandă, însă, în același timp, realistă. Stejarul (gorunul – Wow, ce bine sună „gorunul”,  propagandistic! Și sună bine oricum.)... Ei, bine, stejarul, gorunul, copacul nu se întoarce la rădăcini niciodată. Că atunci nu ar mai crește, nu ar mai fi el un gorun puternic și... Ce să vezi? Nu și-ar mai dezvolta rădăcinile. Așadar (și acum să folosim un limbaj propagandistic, dar nemincinos, ci realist și în scop de adevăr), gorunul, stejarul, „bradul cel din munte”, cu cât devine mai măreț, cu atât și rădăcinile lui sunt mai mari și mai puternice în glia țării și nu dacă, prin absurd ar involua la stadiul incipient. Și fiind mai mari, acești copaci sunt și mai puternici. Iar codrul („frate cu românul”) este de neclintit, cu cât are mai mulți copaci cu rădăcini puternice. Ei? Cum sună? Nu-i așa că ați simțit un sentiment real și pozitiv, care parcă v-a făcut să simțiți românește? Încă 10, 20 sau o sută de texte ca acesta, ne facem un partid, și le prezentăm în scop electoral - și, desigur, „patriotic” – pe rețelele de socializare. Vor cuceri pe mulți, așadar distribuirea ar putea fi făcută în mare parte mult și gratuit.

Dacismul este un curent pe care îl înțeleg, dar nu sunt de acord cu folosirea acestuia in propaganda împotriva României, deoarece astfel (nu atât prin dacism, cât prin folosirea tendențioasă a acestuia) s-a acționat și se acționează pentru negarea etnogenezei poporului român, a formării acestuia în spațiul carpato-danubiano-pontic (în sprijin sunt folosite, fără dovezi științifice, narative despre prezența dacilor ca popor dincolo de granițele fostului stat dac oficial și... cât mai la Vest de Est și cât mai departe de Romania; de exemplu, în Germania și în Danemarca, actuale). Atenție! M-am referit la termenul „popor dac” dincolo de granițele oficiale ale fostului stat dac, nu la prezența eventuală a unor daci acolo.

Astfel, deja se pot constata (iar în perspectivă, dacă mai este permis, chiar și prin pasivitate, respectiv, nepăsare, acțiunile ar putea avea efecte mai periculoase) următoarele tendințe: negarea formării statului român, negarea existenței statului român, negarea formării, existenței și continuității statelor feudale românești (interesele aici e posibil să fie extrem de bine definite pentru eventualii dușmani, „patrioți” sau nu ai statului român și pentru diverse organizații revizioniste), negarea existenței limbii române și a formării acesteia, negarea originii limbii oficiale a statului, negarea și anularea (eventuală declarare de nulitate, cu „dovezi”) a unirilor care au format România modernă și contemporană, adică a Unirii din 1859 și a celor (nu a celei) din 1918, negarea etniei române, probabil și a altor etnii conlocuitoare din România, inventarea pentru prezent a etniei dace (existentă în trecut și factor primordial în formarea poporului român, conform dovezilor istorice) ca etnie oificială (în contextul negării etniei române și a limbii române), impunerea oficială a unei cetățenii „dace” sau „gete”. Repet, e vorba mai mult  despre posibile tendințe; mai puțim despre lucruri deja impuse, ori declarate oficial (la unul din recensămintele recente s-au declarat daci aproximativ 860 de cetățeni din Valea Jiului).

Cine mai apară Constituția?!

Cel mai periculos, însă, este faptul că acțiunea cu dacismul împotriva românității și a României manifestă atacuri (inclusiv eventuale jigniri sau calomnii) la adresa țării actuale România, recunoscută pe plan internațional (cu frontiere cu tot), negarea directă, indirectă sau implicită a frontierelor actuale ale României și ale unor state vecine, iar aici este vorba despre un adevărat revizionism „dacic”.  

Dar, dincolo de toate, există ceva foarte antiromânesc în această activitate: negarea formării poporului român din poporul dac (și din populații ale imperiului roman, desigur, însă vreau să insist pe acest narativ). Din moment ce ai negat (direct, indirect sau implicit) existența și formarea poporului român, ai negat și formarea poporului român din poporul dac. Dacă în același timp ai negat și existența limbii române și în același timp a limbii latine, prin teorii prin care ai înlocuit aceste noțiuni cu „limba dacă”, și dacă... să presupunem prin absurd că deși nu ai dovezi pentru aceste lucruri (nici pentru asta și, mai ales, nici impotriva dovezilor istorice, arheologice și lingvistice contrare) și dacă, eventual, vei reuși în urma unor acțiuni politice (și militare) să le impui (cu forța sau nu) asupra actualei Românii și asupra cetățenilor români, înseamnă că ai realizat acțiuni (reușite) de trădare de țară, acțiuni impotriva României și a poporului român, spre beneficiul probabil al unor dușmani ai poporului român și ai patriei noastre românești (da, iată că folosim termeni uzitați de falșii „patrioți” în discurs).

Așa ceva nu cred că va fi niciodată posibil. Am atras atenția asupra unor acțiuni de negare a statalității și de atacare a etniei române, a românității, dar și de atac asupra Constituției, supremul act normativ, legea supremă a României. Parcă erau mai demult niște instituții care apărau Constituția (și nu interese electorale). Aha, dar uite că e deschis, încă, la Curtea Constituțională. Îi las pe angajații de aici să rezolve situația (măcar cu referire la atacarea consituționalității), dacă vor și dacă e posibil. Dacă... încă e posibil.