Alegerile legislative din Polonia au trecut oarecum neobservate pentru presa noastră, avidă doar de intoxicări, arestări și bârfe pe surse. Scrutinul polonez nu a fost doar un simplu exercițiu electoral, el având o importanță semnificativă din punct de vedere geopolitic, dar și a viziunii asupra Europei.

Rezultatul nu a fost o surpriză, el venind  în continuarea trendului dat de alegerea lui Andrzej Duda, candidatul partidului  Lege și Justiție,  formațiune cu vederi conservatoare. Partidul președintelui a câștigat categoric cu 39,1%. Alegerile au fost dramatice pentru stânga, care e pentru prima dată după 1989, când nu mai intră în Parlament. Dreapta poloneză, care e văzută de către stângiști ca o mare sperietoare, chiar de factură extremistă, are de fapt o atitudine critică față de agenda corectitudinii politice pe care UE o promovează: multiculturalismul, politici de gen, ecologismul. La noi, dreapta ori nu prea știe ce sunt acestea, iar dacă le-a auzit din zbor, oricum nu e prea interesată de ideologie. Ba mai mult, ignoranța politică merge spre un ridicol grotesc, când ies la rampă figuri ca ale zeloasei activiste, Andreea Paul Vass, care ne spune că luptă pentru cota de gen, ea revendicându-se ca fiind de dreapta. Această "Mărioară" pe post de femeie superioară afirmase inițial, că-n stahanovismul ei a născut sâmbăta, ca apoi să păcătuiască față de orânduirea proletară, recunoscând că a născut într-o zi de luni. Se întoarce în mormânt, pe partea stângă, bunica ei comunistă, Ghizela Vass. Revenind la lucruri serioase, adică la polonezi, consolidarea puterii în dreptul conservatorilor nu reprezintă un pericol pentru unitatea Europei, decât dacă vedem totul prin grila stângistă și mai nou și a popularilor. Conservatorii polonezi merg pe viziunea lui De Gaulle, o Europă a națiunilor unite de valorile comune creștine și liberal conservatoare. Cu toate acestea ei sunt văzuți ca o amenințare la adresa spiritului european. Oare nu e mai amenințată Europa de politica centrifugă a cancelarului Merkel, care pare că și-a propus să dea consistență totală termenului de Eurabia, tot mai des vehiculat în legătură cu Europa? 

În plus, există și o antipatie a germanofililor care e amplificată de poziția tranșantă a conservatorilor polonezi față de agresiunile Rusiei, respingând jocul dublu al Germaniei cu Țarul URSS. Acest aspect al orientării geopolitice a conservatorilor e invocat și de Monica  Macovei, ca fiind motivul principal care a convins-o să treacă la Grupul Conservatorilor și  Reformiștilor (ECR). Explicația ei nu e cea mai fericită, pentru că orientarea  de politică externă nu reprezintă neapărat sâmburele doctrinar al unui grup politic. Cu atât mai mult cu cât doamna Macovei a făcut parte la Bruxelles din Intergrupul care promovează drepturile LGBT (lesbiene, homosexuali, bisexuali, transsexuali) și care reunește deputați din toate familiile politice. Așa că e limpede că în spatele acestei decizii stă mai degrabă influența ideologului M10, Adrian Papahagi, cunoscut pentru vederile sale conservatoare. Dar dacă în cazul profesorului clujean nu putem nega cultura umanistă și orientarea conștientă la principiile dreptei, la Monica Macovei  vedem aceeași incoerență ideologică, tipică politicienilor noștri.

În rest, dacă au și dreaptă adevărată, polonezii au și creștere economică de 22 de ani, șomaj scăzut, absorbție mare de fonduri europene. Noi rămânem cu niște politicieni confuzați ideologic, dar iluminați de oportunism și de girofare.