De fapt nu doar fantoma politică bântuie câmpul vizual al românului de azi, ci o adevărată specie de fantome sociale, cu multe familii, între care familia politică şi familia proaspăt îmbuibaţilor sunt cele mai numeroase. Dar specimenele au trăsături generale, comune întregii specii. Desigur în cadrul acestor categorii sociale există persoane care nu fac parte din specia fantomelor, dar ele sunt excepţii care confirmă regula. Iar dintre familiile de fantome, cea a fantomelor politice este cea mai de paie... Există spaţii de maximă concentrare a fantomelor. Aceste spaţii sunt zona Parlamentului, aeroporturile, festivităţile oficiale, întâlnirie mondene de tipul "fac parte din..." etc. Ceea ce te frapează de la distanţă este aerul de importanţă fără conţinut al capetelor goale pe dinăuntru, ascunse sub pălării scumpe. În faţa ta apare fantoma, ca un cocoş care îşi înfoaie penele colorate, cârâind amarnic, el, de fapt, nefiind decât un subiect de supă şi friptură. Uneori colecţionari de gafe, ţepe şi plăcinte, fantomele îşi etalează siguranţa inconştientă pe care le-o insuflă cocoţarea în scaune şi pe dâmburi economice, pe care viitura socială postdecembristă i-a depus. Fantoma ştie, deci trebuie ascultată! Ea nu trebuie întrebată. Ea îşi va deversa prin vomă părerea necerută, atunci când consideră că este eficient pentru imaginea pălăriei. Mai ales în public. Între oamenii care aşteaptă ceva, civilizaţi ori cufundaţi în gânduri, auzi brusc dicteul părerii fără pardon. Nu vrei să asculţi, dar decibelii fantomei îţi intră în urechi. Dacă nu are de câştigat impresii publice sau nu o interesează, atunci fantoma va trece cu nasul pe sus, printre "ăştia ce-or fi?", ignorând, nevăzând şi neauzind nici măcar pe cei cărora le datorează moral. Ei nu, desigur nu! Fantoma este deja un cocoş căruia i-a crescut creastă, nu mai are ce comunica, nu se mai "apleacă" spre păsările din rândul cărora va face parte iarăşi atunci când va lua şuturi sub coada înfoiată. Uneori sunt obligate şi fantomele să ceară ceva sau ajutorul cuiva. Au şi fantomele slăbiciunile lor. Atunci fantoma te va ului şi emoţiona, până la lacrimi, cu promisiuni pe care le poate inventa aşa cum respiră. Dar fii reţinut! Fantoma nu-şi va respecta cuvântul. Ea nu are datorii morale. Ea are doar interese. Ea ştie jocul. Ea nu trăieşte. Ea joacă, dar joacă trişând. Ea este un trişor care ştie să zâmbească nevinovat. Nici măcar nu îşi va cere scuze, deoarece ea consideră că existenţa ei, faţa ei justifică orice efort din partea oricui şi a tuturor. Aşa încât nu deranja siesta fantomei cu neplăcute aduceri aminte. Care este rolul social al fantomelor? Este acela de a atrage atenţia asupra modului în care te poţi îmbolnăvi de jigodie, o boală molipsitoare, care nu omoară, dar prosteşte şi schimonoseşte. Pentru a nu vă îmbolnăvi de jigodie, feriţi-vă de fantome!