Europa este moştenitoarea spirituală a Greciei antice. Grecia antică a fost expresia desăvârşită a unităţii prin spirit a diversităţii absolute. Sutele de cetăţi care concurau, se războiau, se aliau şi se dezmembrau formau unitatea lumii greceşti antice.

Această unitate în diversitate a creat o cultură perenă care a fecundat întreaga lume antică accesibilă pasului omului şi pasului calului. Europa, la fel, de o diversitate uimitoare pentru un spaţiu atât de mic, a creat o cultură şi o ştiinţă care au fecundat şi transformat definitiv întreaga lume. Lumea actuală, aşa cum ea este croită de spiritul european. Dar diversitatea lumii greceşti i-au conferit acesteia şi fragilitatea. În clipa în care a fost unită sub braţul lui Alexandru Macedon, a cucerit lumea. Dacă această unitate s-ar fi păstrat, este un semn de întrebare dacă Roma s-ar mai fi ridicat. Europa a realizat că diversitatea care o divizează în acţiune este un handicap abia după cel de-Al Doilea Război Mondial. Aşa că a apărut ideea unităţii Europei dublată de necesitatea de a stârpi sursa de conflicte intereuropene. Aici începe marea deosebire (faţă în faţă cu asemănarea) de Grecia magna. Grecii erau o etnie unitară. Europenii sunt divizaţi în zeci de etnii. Etnia sau naţionalitatea este un grup natural viabil şi o unitate sistemică, o entitate care se luptă pentru păstrarea identităţii. Două mii de ani de dispersie nu i-au putut anihila pe evrei ca etnie. Nimeni nu poate, nici în glumă, să afirme că englezii, germanii sau italienii ar accepta vreodată să dispară ca etnii, sau că vor dispărea altfel decât prin înec genetic în marea inundaţie a migrărilor moderne. Dar, dacă cei mai mari au dreptul de a se apăra, atunci şi cei mai mici au acest drept. Manipularea mediatică actuală care speră să contopească două noţiuni fundamental deosebite (specii deosebite), cetăţenia şi etnia, nu este decât o retorică falsă şi demagogică, este covorul care acoperă gunoiul din casă. Aceste export american sosit în Europa pe aripile bombardierelor este total inadecvat Europei. Europa a răsărit, ca realitate umană, şi a crescut alftel decât America. În America, în naşterea SUA nu a existat o naţiune care a stat la bază. Au emigrat de la început toate naţiunile. Unitatea derivă din cetăţenie, nu din etnie ca în Europa (imperiile multinaţionale nu au legătură cu evoluţia etniilor din Europa). În SUA nu există şi nu a putut exista decât un sentiment de unitate cetăţenească. În Europa au crescut de-a lungul istoriei cele două sentimente separate: cel de etnie şi cel cetăţenesc. Se încearcă la ora actuală ca mediat, prin mercenari şi papagali, să se imprime popoarelor mici ale Europei ideea că „stadiul etnic este un stadiu depăşit", să se anihileze conştiinţa etnică, spre a putea fi absorbite de „peştii mari".  Dar „peştii mici" nu se vor mâncaţi. În acest fel, tensiunile se acumulează lent. Iar dacă vom privi harta Europei prin aceşti ochelari, nu vom pleca foarte optimişti. Scoţia vrea să se rupă de Marea Britanie. Catalonia şi Ţara Bascilor vor să se rupă de Spania. Conflictul secular alsacian, franco-german, este doar îngheţat. La nivel de timpi istorici este vorba doar despre o clipă de linişte. Germania nu va uita niciodată Sudeţii şi zona Gdanskului. URSS a înghiţit spaţii geografice mari din România, Polonia, Slovacia. În sufletele lor aceste popoare nu au renunţat la ceea ce li s-a furat. Grecii au probleme cu turcii nu doar în Cipru. Nordul Italiei se vrea de sine stătător. Slavii de sud şi triburile ruseşti s-au înjunghiat şi se înjunghie încă reciproc. Unitatea Belgiei atârnă de un fir de aţă. Să nu-i uităm pe unguri, care sunt gata de orice gâlceavă pentru a pune mâna pe pământurile pe care le-au cotropit de la popoarele din jur după ce au venit în Europa şi au conflicte latente, dar declarate oficial, cu toate popoarele din jur.

Toate acestea sunt conflicte potenţiale. Ele pot fi reactivate oricând. Prin aceste zone presărate de-a lngul continentului Europa este de o maximă vulnerabilitate în raport cu cei trei mari: SUA, China, Rusia (poate în viitor şi India). Europa are ca scut NATO, care este de o maximă eficienţă în raport cu atacatorii cetăţii. Dar acest NATO nu are niciun plan, nici nu s-a gândit încă la conflictele din cetate, care sunt mai periculoase decât atacatorii din afară. Mai mult, NATO a făcut enorma greşeală de a crea Kosovo, precedent care a făcut posibil evenimentul Crimea. Scânteia riscă să aprindă toate fitilele Europei. Cui foloseşte? Ce planuri de stopare a incendiului a elaborat NATO?

Diversitatea etnică nu poate fi anulată. Unitatea Europei este necesară. Un model organizatoric care să respecte cele două cerinţe este dificil de elaborat, dar el nu este la îndemâna demagogiei. Dar deocamdată trebuie potolit focul care se poate isca în toată Europa.