În repetate rânduri Crişana a prezentat materiale despre racilele care frânează progresul economic şi afectează direct nivelul de trai al tuturor cetăţenilor. Fiscalizare excesivă a economiei nu are cum să stimuleze creşterea economică, nu generează profit companiilor şi nici salarii mai mari angajaţilor. Ca atare, nivelul de trai în România este unul extrem de scăzut. În fapt, fiscalitatea excesivă nu reprezintă altceva decât o confiscare mascată a veniturilor şi a proprietăţii angajaţilor şi companiilor.

Există însă soluţii decente care, dacă ar fi puse în practică de guvernanţi, ar genera venituri substanţiale atât pentru bugetul asigurărilor sociale (pensii), sănătate, educaţie, cât şi locuri de muncă mai bine plătite. Spre exemplu, sectorul industriei alimentare, domeniu cu potenţial uriaş de dezvoltare, care însă este măcinat, subminat, de evaziune fiscală. Doar în domeniul producerii alcoolului există pe piaţă peste 1,5 miliarde de euro, bani negri care provin din taxe, impozite, accize şi TVA neachitate la stat de producătorii la negru. Pe întreaga industrie alimentară se vehiculează sume colosale de bani negri, peste 10 miliarde de euro! Problemă pe care, de ani de zile, guvernanţii nu reuşesc, sau nu doresc să o rezolve este tocmai aducerea acestor sume în circuitul legal. Pe lângă faptul că sistemul public nu beneficiază în niciun fel de aceste sume - cât de utili ar fi în sănătate, în sistemul de pensii, sau educaţie aceşti bani! - concurenţa pieţei negre forţează firmele care lucrează corect să coboare forţat preţul produselor finale, sub valoarea lor reală, lucru care le provoacă pierderi, se produce o eroziune a pieţei şi, în final, investitorii sunt nevoiţi să-şi închidă firmele, se pierd locuri de muncă şi bani care intrau în bugetele publice. Un cerc vicios generat şi întreţinut de stat, al cărui unic scop este de a colecta bani de la firme şi a-i redistribuii apoi cu un randament extrem de scăzut în investiţii publice, dar mai ales în pomeni electorale.

Fără discriminare între investitori!

Săptămâna trecută o delegaţie guvernamentală română a făcut o deplsare în SUA, având o serie de întâlniri cu oamenii de afaceri -petrolişti - din Houston, Texas. Ioana Petrescu, ministrul Finanţelor Publice, a anunţat companiile petroliere americane reprezentate la întâlnire că a găsit o soluţie să excepteze de la impozitare construcţiile situate pe platformele off-shore de exploatare a resurselor româneşti de petrol şi gaze din Marea Neagră. Un exemplu clar de discrimare faţă de investitorii români. Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), a declarat, pentru ziarul Bursa: "Păcat că nu suntem toţi investitori americani în România. Desigur, orice scutire de impozite şi taxe încurajează investiţiile. Este clar că autorităţile noastre vor, în contextul conflictului ruso-ucrainean, ca ţara noastră să devină independentă de importurile din Rusia. Este un lucru foarte bun dacă putem obţine mai multe resurse energetice. Dar nu poţi folosi Rusia ca bau-bau doar ca să turezi la maxim exploatarea resurselor, fără să ai o strategie pe termen lung de utilizare a lor şi fără să ai eficienţa energetică printre priorităţile tale".

Un potenţial de 1,5 milioane  locuri de muncă

Dacă pentru americani se pot face excepţii, de ce un sector atât de important precum industria alimentară nu constituie o prioritate, un sector cu adevărat strategic pentru guvernanţi? De ce nu se poate reduce TVA pe întreaga industrie alimentară la 5%, aşa cum este în multe ţări din Uniunea Europeană? O astfel de măsură, coroborată cu eficientizarea şi intensificarea controalelor în segmentul bolnav al economiei - unde evaziunea fiscală este legea de căpătâi - ar putea aduce pe un făgaş de normalitate o ramură generatoare de profit pentru companii şi angajaţi. Peste 1,5 milioane de locuri de muncă ar fi asigurate în industria alimentară care ar vinde astfel produse finite, nu materii prime pentru industriile altor ţări. Aceste locuri de muncă ar genera anual peste 20 de miliarde de lei care se întorc în beneficiul cetăţenilor sub forma contribuţiilor către sistemul de sănătate, pensii etc. Importanţa consolidării locurilor de muncă existente, a creerii de noi locuri de muncă reprezintă o opţiune care ţine de stabilitatea şi siguranţa naţională. Banii din care se alimentează bugetul apărării, al siguranţei publice, al educaţiei şi sănătăţii, al infrastructurii naţionale, al pensiilor sunt obţinuţi exclusiv din impozitele şi taxele plătite de companii şi angajaţi. Din păcate, autorităţile de stat nu realizează acest aspect şi tratează acest sector cu maximă iresponsabilitate. Un alt exemplu: în România, cu o populaţie de aproape 20 de milioane de locuitori, populaţia activă este de abia 2,9 milioane, în timp ce Ungaria are aproximativ aceeaşi populaţie activă, dar la aproximativ 10 milioane de locuitori! Conform datelor făcute publice de Consiliul Fiscal, în economia subterană există între 35-45 de miliarde de euro (reamintim, 10 miliarde în industria alimentară, din care 1,5 miliarde reprezintă doar piaţa neagră a alcoolului!), bani care dacă ar fi incluşi în circuitul legal, ar asigura bugete consistente nu numai pentru sănătate şi educaţie, dar şi pentru fondul de pensii. Aceste date sunt publice, evidente, dezbătute de specialişti, dar politicienii se fac că nu văd aceste realităţi şi întăresc percepţia opiniei publice că aceşti bani sunt destinaţi pentru îmbogăţirea lor exclusivă şi susţinerea campaniilor electorale.