Deseori rămâi surprins cât de dependentă este o mare parte dintre oameni de ceea ce aud şi de ceea ce văd. Ce intră pe urechi şi prin ochi aceia şi iese pe gură, ca şi cum informaţia a trecut prin creier nedigerată. Este un peisaj uman deseori dezolant.

Desigur unii nu au avut parte de acele informaţii şi de acel antrenament care să le formeze gândirea. De aceea, accesul la gândirea unor oameni performanţi, din acest punct de vedere, este un privilegiu. Internetul permite un asemenea privilegiu, dacă ştii unde şi ce să cauţi. Voi da mai jos un exemplu. Naom Chomsky (american) este unul dintre marii lingvişti ai lumii. Ca lingvist a ajuns să mediteze la geneza gramaticii, ceea ce în mod inevitabil l-a condus la gramatica cerebrală, la gramatica procesării informaţiilor în creier. Pe această temă a avut un lung şi răsunător dialog cu un savant (psiholog elveţian) Piaget. La întrebarea dacă gramatica cerebrală este înnăscută sau câştigată, Chomsky a spus că este înnăscută (cu argumentele lui), iar Piaget a spus că este câştigată (cu argumentele lui).

De fapt întrebarea era greşit pusă. Întrebarea corectă ar fi fost: "Cât este înnăscut şi cât este câştigat?". Oricum a fost unul dintre marile dialoguri ştiinţifice ale sec. XX. Dar Chomsky a fost şi un fin observator social şi politic, simţindu-se ca intelectual responsabil de înţelegerea lucrurilor din partea marelui public. Din mulţimea lui de scrieri pe această temă, cineva (nu ştiu cine) a alcătuit ceva ce a denumit decalogul lui Chomsky. L-am cules de pe internet şi vi-l transcriu exact cum l-am primit, în speranţa că mulţi cititori ai ziarului "Crişana" care nu folosesc timpul şi scotocind pe internet vor trage concluzii folositoare pentru a-şi dezvolta o gândire independentă.

Iată Decalogul lui Chomsky:

"1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate

Pentru aceasta: să distragi permanent atenţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional.

2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii

Pentru aceasta: inventează false ameninţări ori creează probleme grave, care îngrijorează real şi angajează opinia publică, iar apoi oferă soluţiile.

Un exemplu: favorizează insecuritatea cetăţenilor, apoi guvernarea providenţială salvează naţiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu preţul limitării propriilor libertăţi democratice.

3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău.

Pentru aceasta: mecanismele propagandei "albe" (oficială, integral asumată de guvern), "gri" (parţial asumată) şi "negre" (niciodată asumată) trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permanenţă preocupat pentru ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului. Politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru a se preveni ori atenua protestele sociale. În acest fel, cel mai mare rău devine suportabil, dacă e administrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.

4. Poporul trebuie să creadă că şi ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trăi mai rău este tot pentru binele său.

Pentru aceasta: să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi amânat.

5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu-i permită sesizarea legăturii dintre cauze şi efecte.

Pentru aceasta: să te adresezi oamenilor ca şi cum ar avea cu toţii o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre un tip de gândire superficială, naivă şi cu predispoziţie la intoxicări informaţionale.

6. Poporul trebuie dezobişnuit să problematizeze realitatea şi să acţioneze sub impulsul emoţiilor.

Pentru aceasta: să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manipulat.

7. Poporul trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine, care să-i ocupe timpul şi să-l demotiveze în atingerea unor idealuri superioare.

Pentru aceasta: un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ideal de a tine cetăţenii în ignoranţă şi a manipula opiniile colective după bunul plac.

8. Poporul nu trebuie să aiba acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă şi obiectivă.

Pentru aceasta: să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul şi îl ţin legat de emisiuni şi seriale vulgare, ce trag inteligenţa în jos.

9. Poporului trebuie să-i fie indus spiritul turmei.

Pentru aceasta: să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta devin o turmă şi sunt uşor de controlat.

10. Poporul nu trebuie să creadă în existenţa strategiilor şi mijloacelor oficiale de manipulare.

Pentru aceasta: să apelezi la toate cuceririle ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp, să discreditezi aceste cunoştinţe prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare".

Observaţiile lui Chomsky se referă la guvernele americane succesive. În ceea ce priveşte România şi punctul 1 al Decalogului Chomsky observaţi, vă rog, că de câte ori apare o dezvăluire scandaloasă în legătură cu guvernul şi/sau partidul aflat la putere, pe tun se bagă ghiuleaua sanitară şi şcolară, mai puţin altele. "Vezi ce fac doctorii şi profesorii", "Acum au ce vorbi, au pentru ce se scandaliza". De asemenea, vă rog să fiţi atenţi la clipurile şi reclamele care bagă în ceaţă furtul bogăţiilor naturale, făcându-ne sclavii care le livrează bogăţia din propria cămară, noi rămânând cu chiorăiala maţelor. De asemenea, conţinutul emisiunilor tv şi a imensei părţi din presa scrisă, de asemenea relaţiile dintre partide (guverne) şi televiziunile private, rolul celor care discută cu populaţia, care ştiu cine sună, ce întreabă, ce răspund, cui îi opresc cuvântul etc.

Pentru celelalte puncte poate continua fiecare. A gândi pe cont propriu înseamnă a fi liber şi puternic.