În loc de motto: „Cele mai necinstite intenții se ascund sub cele mai binevoitoare și cinstite vorbe”, sau dacă vreți „Drumul spre iad este pavat cu cele mai bune intenții”.

 

Este foarte greu să demonstrezi că o ofertă care sună îngeresc „vreau să te ajut” este de fapt îmbrățișare de șarpe care caută poziția să muște sau chiar că vrea să facă bine, dar face rău. Dar, ca om matur, trebuie să știi că atunci când fructul sau leguma are pete negre ori își schimbă culoarea, vei găsi aproape sigur în interior putregaiul care nu dă alte semne.

Ce legătură au acestea cu tehnocrația? Joi, înainte de amiază, sunt chemați la instructaj medicii, pentru ca vineri, de la 7.00 dimineața, întreaga activitate de diagnosticare și tratament să fie înscrisă în dosarul electronic al pacientului. Dispoziție obligatorie pentru toți medicii din țară. Cam1/3 au făcut un sumar instructaj cu mai puțin de 24 de ore înainte. Nimeni nu a încercat sistemul înainte. Nimeni nu a avut timp să exerseze măcar câteva zile să vadă cum se descurcă. Orice cioban știe că întâi încerci să vezi cum funcționează ceva și abia apoi îl dai în folosință. Ministru tehnocrat nu știe. De ce atâta grabă? Pentru Ministerul Sănătății a dat 18 milioane de euro unor „băieți deștepți” pe ceva ce nu știe dacă merge sau nu. În România banii publici sunt ai nimănui. Cheltuirea banilor trebuie justificată, așa că „la treabă, băieți”. Nu ar fi cazul cumva ca DNA să descopere cine sunt beneficiarii acestei afaceri? Dar asta nu e nimic pe lângă consecințe. Orice cadru medical din țară poate accesa sistemul, folosind un token validat de CAS, având acces la informații despre orice om care a avut sau este beneficiarul unor servicii medicale. Se încalcă în mod grosolan legea confidențialității. Nu cred că este moral și nu cred că cineva este de acord ca oricine să poată ști ce suferințe are și ce tratament face. În plus, Popescu vrea să divorțeze de nevastă. Găsește pe cineva în țara aceasta care are un token (într-o societate în care moralitatea a ajuns unde a ajuns) și îi confecționează neveste-sii o fișă electronică în acest dosar național electronic de cazuri și îi pune diagnosticul de schizofrenie. Liniștit o dă unui avocat și peste 3 zile nevastă-sa este scoasă afară ca fiind divorțată și fără discernământ, adică lipsită de orice drept. Ionescu are epilepsie și vrea el musai carnet de șofer. Procedează ca Popescu, dar „mercenarul” îi șterge boala din dosarul electronic, iar Ionescu își ia carnet de șofer. Peste un timp, variabil, face criză la volan, îi omoară pe toți din mașină, ori pe cei care vin din sens invers, ori intră pe trotuar etc... Cine-i criminalul? Cine a declanșat deschiderea ușii spre crimă?  Aldescu și-a pus ochii pe casa unui bătrân dement. Îl fraierește ușor să semneze hârtii, apoi îi șterge din dosar boala. Fără boală (dovedește dosarul) semnăturile sunt valabile. Numărul posibil al fărădelegilor pe care le permite acest dosar electronic al pacienților este mare și este cutremurător. Pentru ce? Pentru că niște „băieți isteți” au avut ceva de vânzare, iar alții au vrut musai să cumpere? Și acum din poziție opusă. Un registru de cazuri, la nivel național, este necesar. Nu atât de stufos ca cel cumpărat, dar necesar. Acesta însă trebuie să asigure confidențialitatea absolută a datelor, ceea ce actualul sistem nu o face și imposibilitatea de a putea careva șterge, înscrie fraudulos date în dosar. Deci, un program de dosar electronic ar fi util după ce, verificat sistematic și de mai mulți specialiști, este demonstrată siguranța confidențialității. Iar introducerea să se facă după instructaje și exerciții făcute profesionist pas cu pas, ținând cont că medicii nu sunt informaticieni și nu au obligația legală de a se califica informaticieni. După toate acestea rămâne o mare întrebare. Un medic are la dispoziție (normat și plătit de CAS) maxim 20 de minute. Introducerea datelor și prescrierea medicamentelor durează peste 30 de minute. Când mai vede bolnavul, când îl ascultă? Sau la dracul cu bolnavul? Aceasta este reforma în sănătate? Până când toți nepricepuții vor hotărî reforme? Sau nu cumva grija față de om este o noțiune comunistă, iar noi suntem anticomuniști, iar omul nu este decât o foaie într-un sertar electronic? De când boala și moartea au culoare politică?