S-au „trump-it” cu toţii? Nicidecum, asta este democraţia, iar în lamentările presei controlate de establishment-ul american – de fapt mondial – se cântă prohodul unei epoci care a încercat să spele omenirea pe creier. În faţa pericolelor şi a unui viitor tot mai nesigur, oamenii vor căuta întotdeauna un lider care să-i conducă. Un jupân.

 

America a votat un jupân, un lider care le-a spus direct că vrea puterea, nu s-a dat după cireş precum Obama. Preşedintele la final de mandat a dezamăgit în ţară, dar mai ales în politica externă. Un lider care a cam confundat Casa Albă cu o casă de vacanţă. Donald Trump este tot ce s-a spus despre el şi poate un pic mai mult. A fost un produs mai bun pentru media decât Hillary Clinton, această Alina Gorghiu de America ajunsă candidat democrat la preşedinţia SUA pe pile. Cam cum a ajuns Alinuţa şefă la liberali, pusă de alt preşedinte care se trezeşte uneori în Palatul Cotroceni de parcă ar fi tot într-o vacanţă. Trump a fost un produs electoral vandabil, indiferent că a insultat sau a jignit pe toată lumea. Stilul său de cowboy a mers la sufletul americanului de rând care s-a săturat de o clasă politică foarte bogată, arogantă, găunoasă şi extrem de îndepărtată de problemele şi temerile lui. O generaţie politică, care a încercat să spele pe creier omenirea cu „political correctnnes”, a fost aruncată la coş de votul americanilor. Oamenii s-au săturat de ipocrizie şi vor să spună „nu-mi place de moaca ălora”, iar Trump a vorbit pe limba lor. Un vot care demonstrează, iată, că omenirea nu s-a îndepărtat prea mult de momentul în care fiecare vota cu tribul său: „Bă, tu eşti din alt trib, ia, valea de aici!” America a avut de ales între un şef de trib şi o nevastă de fost preşedinte. Între un om care a făcut avere chiar şi înşelând sistemul şi un politician insipid, dar America îi admiră în secret pe gangsteri. Un pistolar mediatic care a tras în toată lumea şi le-a săltat voturile. Golanul care pipăie femeile fără pic de jenă şi le propune indecentul, dar care este votat la greu de majoritatea femeilor conservatoare, protestante sau catolice. America a votat iarăşi în alb şi negru.

Ce se va întâmpla în viitor? Lumea se remodelează prin seisme şi cataclisme. La fel şi societăţile. La 70 de ani, Trump poate fi o transfuzie de sânge proaspăt în instalaţiile Americii sau, dimpotrivă, o supradoză luată la beţie. Trump poartă numele unui uragan care se revarsă peste clasa politică mondială. Nimeni nu va scăpa neafectat, America este prea mare pentru o planetă atât de mică. Cred că asistăm la finalul „politicii corecte”, eşuate tocmai din cauza ipocriziei clasei politice. Una spune, alta face. Echitate clamată în public, inechitate în distribuirea resurselor şi veniturilor. Uitaţi-vă doar în ce cocon financiar consistent s-a închis funcţionărimea euro-atlantică şi o să vă daţi seama despre ce este vorba. La el acasă Trump a câştigat Casa Albă, dar va avea de înfruntat cei trei piloni (establishment) ce conduc America: elita politică (pe care a paralizat-o deja), sistemul bancar şi industria militară. Aş paria că va ajunge la un acord cu ultimele două, altfel se lasă cu sânge. Pe plan economic, Trump a fost direct: „Credeţi-mă, e vorba despre un Brexit de cinci ori mai mare. Fiţi atenţi la ce urmează să se întâmple”. Şi dis de dimineaţă bursele din întreaga lume au început să tremure. „America pe primul loc”, a clamat Trump şi a spus deschis că nu va mai plăti facturile cu apărarea unor ţări care nu se ajută singure. Plăteşti, eşti apărat. În caz contrar, eşti pe cont propriu.

Uniunea Europeană a luat apă la bord după Brexit, iar acum se opinteşte în ape tulburi. România stă agăţată cu dinţii de hardughie, are cătuşe la mâini, iar apa i-a ajuns până la gât şi în jur înoată rechinii.