Tiptil, el incredibilul, iese la iveală într-o societate amalgamată, când nici nu te aștepți. Din nefericire, labilii oameni, din toate părțile și mediile, își plâng de milă! Critică pe la toate colțurile societății, dar nu cu suficientă înțelepciune și pricepere. Aceasta este o preocupare mult mai pretențioasă. De ce? Criticăm pentru că ea, critica sănătoasă, ne este la îndemână și, din fericire, acționăm cu „armele” pe care le avem permanent asupra noastră. Armele neiertătoare ale inteligenței umane: cunoașterea, cultura și psihologia populației locale, psihologia personalităților locului, vigoarea mentală sau buna creștere.Veritabile modalități de-a trage spre limanul ideal al civilizaţiei naționale provincialismul nostru bihorean rudimentar. Dar dacă nu ai aceste mecanisme și posibilități la îndemână, mă întreb: ce te faci? Tu ești singur. Ei sunt mulți. Este prea mare dezechilibrul.

Personal nu am făcut rele semenilor în nicio împrejurare. Nu am dat niciodată pe nimeni în Justiție, nu am dat niciodată pe nimeni la Poliție, nu am dat niciodată cu pumnul pentru a murdări demnitatea umană a cuiva, cu toate că statutul social îmi permitea adeseori acest fapt!

Se spune în învățătura biblică că suferința, durerea umană simbolizează și este prețul sacrificiului plătit iubirii și respectului față de semeni. Cu cât dragostea este mai profundă și mai curată, ea lasă urme mai adânci în viața celui ce o împărtășește, și-o asumă și îmbrățișează, neglijând pericolul ignoranței!  

Nu am permis niciodată cuiva, indiferent cât își ținea nasul de sus, sau rangul de jos, să-mi calce Demnitatea Umană, morală sau profesională, precum și principiile morale care mă călăuzesc de-o viață întreagă acum când încetișor mă apropii sever de nobila vârstă de 8 (opt) decenii. Trăsături laudative aducându-le cu mine ca zestre din Filonul de Aur al nației mele, de acolo de la vatra satului natal bihorean, de la tata de acasă, făcându-le mai apoi benefice în spiritul dimensiunii Educației Naționale cursanților mei mai tineri sau mai vârstnici, mai devreme sau mai târziu.

Răbdător și tolerant, conciliant și prietenos am fost toată viața, dar iertător pentru lipsa de respect și reaua credință ostilă față de frumuseţea comportamentului uman nu am fost niciodată! Cel puțin măcar prin intermediul fenomenului neuitării. Neuitarea mi-a permis toată viața să fiu „un pericol” pentru nesimțiți, prost crescuți, răuvoitori și invidioși!

Vremurile în care trăim îmi amintesc adesea de orele de  „învățământ politic” de pe timpuri, în care erau puse la zid sau „ignorate” valori precum sentimentul democrației autentice și libertățile simțirii occidentale. Din nefericire, se potrivesc acum de minune unele lucruri parcurse atunci și redescoperite în vremurile de astăzi în anumite medii cu toate remarcabilele, folositoarele și netăgăitoarele realizări și beneficii izbutite în vremurile vieții libere. Din păcate, unele „năravuri” înfățișate atunci învățămintelor noastre se potrivesc de minune astăzi unora. Lucruri care se compatibilizează vieții noastre și care nu au nimic de a face cu valorile reale prin comportamentul inuman, grosolan, mai ales al unor așa-ziși potențați „promovați” ai vremurilor parcurse de mai demult sau de mai aproape!? Indivizi născuți din melodrama și reziduurile vremilor schimbătoare manifestându-se ascuns, protejați de adrese false, de persoane dubios ascunse sau nevăzute, prin „familii” sau  comunități „binecuvântate”. Îi vedem adesea manifestându-se îmbuibați sau stâlciți de „responsabilități” prin „organizări” locale sau adiacente, inconștienți sau beți de timpul lenevelii, prin „croșetări” private ocazional sau periculos și la tine acasă. Iresponsabil falsificând acte trișând și oficial mințind fără reținere. Ceea ce este foarte grav. Totul având la bază crasa incultură, lipsa de moralitate și respect, lipsa de educație. Dar ei sunt mândri de ceea ce cred că sunt și că au dreptate?! Îi întâlnim aproape în toate mediile. Vin și „păcălesc” cu nonșalanță lumea lucidă, instituții responsabile, producând rele fără jenă sau reținere, împroșcând cu noroi spre valori umane și de bună credință arborând flamura inocenței și corectei atitudini, mințind și provocând dezastre.

Sunt indivizi cu „aleasă personalitate” și drept de decizie și poruncă, că așa le cere cineva sau ceva și le impune către lumea muritoare. Este greu de luptat cu astfel de mentalități, dar mai ales cu promotorii lor. Dar, până astăzi, cu ajutorul Celui de Sus, am biruit. Dorul de adevăr, corectitudine și dreptate trebuie să învingă. Poporul român merită mai mult de atât.

Dar iată că vine vremea când toate aceste trăsături  caracteriale  nocive răbufnesc. Este de-a dreptul scandalos ca semeni de ai tăi să încalce pentru scopuri numai de ei „știute”, egoiste și nejustificate, aproape de neînțeles de altfel, în lupta ascunsă pentru „beneficii”, câștiguri și perverse apucături pentru „foloase chipurile comunitare” bietele principii tradiționale, sănătoase, specifice poporului român: corectitudinea, cinstea, buna creștere și afectivitatea, respectul și înțelegerea umană.

Ei știu că doar cu agresivitate se pot „împlini” cele cum și ce vor ei!

Tristețea și amărăciunea mea se îndreaptă justificat și critic pentru că a fost și este nevoie, așa cum am fost o viață întreagă, cu atitudine severă, fară rezerve, împotriva răului uman, social sau particular, împotriva indivizilor răi aflați în disponibilități și responsabilități sociale, profesionale sau comunitare ocazionale,circumstanțial pretențioase, nemeritat. Am fost și sunt în mod necruțător pentru salubrizarea mediului social, moral, material și spiritual al locului, pentru bunătatea omenirii. În acest sens am fost exemplu și am dat exemple!

Indivizi inumani, de josnică incultură, de care te împedici la orice pas, care se regăsesc printre aceste rânduri prin farsa a ceea ce fac, manifestându-se brutal și deja ostil zonei cultural-spirituale locale, din prostie sau rea-credință, apelând la instituții sau instanțe răzbunătoare, îi avertizez cu o regească ignoranță și cu neuitarea.