Dacă politica este arta compromisului, românii au reuşit imposibilul: să compromită însăşi arta compromisului. Ai noştri ne-au dus în UE în genunchi şi cu capul plecat, acceptând toate condiţiile, pentru a le da dracului la coş odată ajunşi acasă. Când s-au luat de gât cu lovitura de stat şi s-au tăvălit, trăgându-se de păr în sufrageria lui madame Merkel, au fost luaţi la Barroso şi trimişi acasă cu un pact sub braţ.

Coabitare a fost cuvântul de ordine, dar era mai potrivit concubinaj. În fond, plodul ăsta numit popor român este obişnuit încă de la Traian şi Decebal să fie crescut mare de cupluri neduse la biserică. Vrei tu, popor român, să papi Schengen pe pâinică? Atunci concubinaţi. Şi a trăit intens cu pactul la tâmplă, în timp ce premierul învârtea butoiaşul cu cartuşe, iar preşedintele apăsa pe trăgaci. O ruletă rusească compromisă şi ea de fariseismul ce domină politica de la noi. "Victor Ponta este un premier profund corupt", a scrâşnit din dinţi preşedintele Traian Băsescu, înşirându-i păcatele pe aţă. Te-ai aştepta ca însăţi catapeteasma DNA să crape din cauza puhoiului de procurori ce-şi ascut creioanele să scrie la rechizitorii împotriva întâiului corupt, reclamat de primul ales şi bi-suspendat al ţării. Aş, de unde! "Plângerea vine, dacă îi fac şi ei fiicei mele" - află o întreagă ţară cam cum e înţeleasă legea şi cinstea în ombilicul Puterii. Păi, dacă-i corupt, nu îl dai pe mâna justiţiei, nu-i faci transfer la brutărie?! Păi nu, că intervine, din nou, jucăuşă, taxa 007 din acciza la combustibili. În pragul iernii, claxoanele camioanelor i-au băgat Guvernului un morcov congelat în dos şi a renunţat o vreme la taxa pentru motorină. Preşedintele aplaudă bucuros şi se declară gata să înceapă un nou dialog cu premierul, ştiţi voi, acela "profund corupt". A compromis-o, revenind senin, în pact cu duşmanul.

Dacă unul sau doi politicieni pot hărţui arta compromisului, ce ne facem când întreg Parlamentul legalizează violul în grup asupra legii? Pritocită în stil mafiot, în miez de noapte şi în secret, un grup de parlamentari au copt o lege specială pentru amnistie şi graţiere. Motivul liberării a mii de pârnăiaşi sunt lipsa banilor pentru susţinerea puşcăriilor, se apără iniţiatorii, dar în spatele lor chiţăie satisfăcut Bombonel, iar Gigi nechează de nerăbdare. Păi ce, i-a trimis cumva societatea la pension, cu masa şi casa plătită de românii cinstiţi? Au auzit cumva şi de cuvântul muncă, să-şi plătească cumva existenţa de după gratii? Amnistia şi graţierea s-ar aplica condamnărilor de până la şase, respectiv şapte ani. O limită uriaşă, în care se înscriu mii de condamnaţi - foşti politicieni, funcţionari, poliţişti, afacerişti etc. - închişi pentru corupţie. Pentru asta i-au trimis românii în Parlament, să anuleze întreg efortul de asanare a puroiului din ţara asta?

Dacă ar fi să găsesc un lucru pozitiv în cele două mandate de preşedinte ale lui Traian Băsescu, primul, şi probabil unicul, ar fi întărirea actului de justiţie. Nu spun că ar fi numai meritul lui, dar este evident că în ultimii ani au fost judecaţi, condamnaţi şi băgaţi după gratii oameni extrem de puternici, consideraţi intangibili. Anularea printr-o lege a condamnărilor este un act profund imoral şi dăunător, care desconsideră întregul efortul depus de aparatul Justiţiei - începând de la poliţiştii care au lucrat la dosar, procurorii care au condus ancheta şi toate instanţele prin care s-a judecat cauza. Este o copită trasă în dosul românilor cinstiţi, care mai cred că democraţia nu este doar o pernă cu care poate fi sufocat bunul simţ. Politica nu presupune compromisul cu ticăloşia.  

Într-o ţară în care duplicitatea şi viclenia par trăsături moştenite genetic, este greu să impui principii şi moralitate în politică. Regulile sunt făcute doar pentru a fi încălcate, nu respectate, iar moralitatea este trimisă de mult la biserică, unde oricum nu se simte prea bine. Toţi cei care se ocupă cu arta compromisului ar trebui să ştie că ce-a fost ieri n-a fost ca alaltăieri şi nu va fi ca mâine. Contează doar ca azi să munceşti cu responsabilitate şi să trăieşti cu onoare şi cinste. Atunci, sigur viitorul se va schimba în bine şi în această parte de lume, pentru că nu eşti bun de nimic, dacă eşti bun doar pentru tine.