Motto: "Scena este a lui Dumnezeu, culisele sunt ale diavolului". Dan IORDĂCHESCU

 

Continentul ne-a mai dat o lecţie cu ocazia recentului concurs Eurovision. "Familie europeană", "echitate", "valoare şi nu făcătură" etc. Fraieri cu gura căscată sorb lozincile "Aia da, aia ba!" De fapt ce a fost? Una în faţă, alta în spate. A contat valoarea cât interesul.

 

S-a votat mai mult pe prietenii şi la comandă, propagandă şi... cine numără voturile. Valorile s-au strecurat, pentru că nu se face "chiar pe faţă" să pui „talpă". În mod civilizat. Aşa, mai alunecă-l puţin, mai împinge-i pe ai tăi puţin, fără bruscări, altfel se dărâmă lozincile! Desigur, toată lumea vede şi, în final, plus în timp, sterilul oricum dispare, dar până atunci... parafrazându-l pe marele cântăreţ, scena şi timpul consacră valorile, culisele şi clipa fabrică vedete.

Artiştii noştri au dovedit că avem oameni care ne pot reprezenta fără să ne fie ruşine, mai mult că putem trece cu fruntea pe sus printre orice fel de pretenţii. Cu condiţia ca la locul potrivit să fie doar omul potrivit şi nu cel măsluit. Pe de altă parte s-a văzut că orice lucru, pentru a nu te face de ruşine trebuie abordat cu maximă seriozitate, ca şi cum de respectivul lucru ar depinde viaţa ta în viitor. Ai noştri au fost nu doar talentaţi, dar şi serioşi. Bravo lor! Anglia este patria revoluţiei muzicale în a doua jumătate a secolului XX. Rezerva ei de creativitate şi de talente este printre cele mai mari din Europa. Au abordat concursul cu superficialitate, au fost penibili şi au fost vârful cozii, partea cu păduchi.

Dar să revenim la familie, vecini şi prieteni. Toţi am văzut cum se promovau popoarele slave sudice, ruşii de toate felurile şi filoruşii, grecii cu ciprioţii, nordicii între ei. Noi? Basarabenii, întregi, vii şi calzi s-au promovat pe românii din ţară. Bucureştiul a dat, ca să nu se spună că nu dă fraţilor săi, acolo un loc doi şi dă locul I turcilor, care nu doar că nu erau mai buni ca basarabenii, dar ne concurau. Ca tâmpiţii ne sabotăm singuri, noi pe noi şi pe ai noştri. Ăştia ne sunt oficialii. Televiziunea? De data aceasta, felicitări departamentului de ştiri, care a făcut exact ce trebuie, cu profesionalism şi căldură, încurajându-şi conaţionalii. Pe de altă parte, comentatorii concursului.... mai bine aduceau nişte pălmaşi de la CAP Cucuruzu Mic, ar fi făcut comentarii mai inteligente. Mai mult, gâsca turnătoare care vorbea totdeauna când nu trebuia, debitând prostii, o ţinea cu turcii ei, de parcă era ea buricul haremului, îndemnând indirect să-i voteze pe turci şi trecându-i sub tăcere pe basarabeni, neglijându-i într-un mod în care ne poate fi ruşine de fraţii din Basarabia.

Aşadar, în marea familie europeană şi fiţi siguri că şi în cea mai mare a lumii, popoarele sunt ca indivizii şi se comportă ca atare. Cele inteligente îşi cunosc interesul, cunoscând legile dure ale vieţii şi concurenţei, iar cele proaste înghit lozincile frumos vopsite care ascund ce-i dincolo de gard! Cele inteligente îşi declară interesele de drept patriotism firesc, cele care au elite proaste îşi declară interesele de drept naţionalisme. Când ne vom trezi? Poate atunci când viitoarea generaţie ne va oferi o elită cu adevărat de valoare.

 

Un gust amar mi-a lăsat privindu-le prin acest hublou, declinul culturilor fundamentale ale Europei. Iar hubloul oricât de mic este nu minte, pentru că nu poţi vedea flacără dacă ceva nu arde. Dar acesta este un alt subiect...