Este o mare performanţă să fii măcar pentru o clipă unic în lume. Dacă eşti unic şi în istorie, atunci performanţa va deveni simbol. Despre ce este vorba.

Justiţia română a stabilit în aceste zile o performanţă unică în istorie: cel furat este la închisoare, iar cei care au furat sunt liberi. Oricum am întoarce problema, cel furat a fost Becali. El este la închisoare. Indiferent ce a făcut acesta este fondul problemei. Nu fac parte din partidul lui Becali, nu am apreciat niciodată apariţiile lui mediatice şi nici pe cele politice. Mă uluieşte însă colosala răsturnare de perspectivă a justiţiei. Că este o făcătură, dau un exemplu doar. Un personaj aflat în relaţii "de casă" cu unul dintre miniştri a fost propus secretar de stat. Apoi s-a aflat că nu prindea hoţi ca Becali, ci răpea oamenii care i se opuneau şi îi ţinea legaţi în lanţuri, în pielea goală, îi bătea şi îi umilea ca în cele mai abjecte puşcării. Justiţia? Mucles! Ce procurori? Ce judecători? Ce privare de libertate? Ce mai ce? Ei bine, puneţi faţă în faţă cele două cazuri şi veţi observa imediat "imparţialitatea" justiţiei române. Dincolo de această schizofrenizare a justiţiei române mă mai uimesc câteva lucruri. Nu am crezut că justiţia şi mass-media, atât de pestriţă proprietate privată, au un unic superdirijor. Ca să înfunde urechile şi să bage ceaţă în ochii românilor s-a declanşat un spectacol penibil, de o gălăgie de mahala bucureşteană. Practic, mintea românilor trebuia comutată de la faptul că tocmai au fost vânduţi. Fiecare român va trebui să achite FMI-ului aproape 1000 de dolari. O familie de 4 persoane, 4000 de dolari, o maşină veche. Trei sferturi dintre români nu au încă o maşină, dar au fost condamnaţi să facă un cadou de câte o maşină (pe familie) FMI-ului. Aceasta este miza, iar spectacolul Becali trebuie să ascundă după o perdea de fum adevărata problemă care ar trebui dezbătută.
În acelaşi timp mă cutremur. Înseamnă că oricui, oricând i se poate "aranja" un spectacol juridic. Iar corul ignoranţilor care imită corul curlingăilor de serviciu dă şi el fiori. Unii ascund adevăratele sensuri, alţii nu sunt în stare să le vadă. Nu Becali în sine este problema, deşi fiecare om..., ci speţa Becali. Eu unul nu am crezut că actuala putere este capabilă de un asemnea dispreţ şi de o asemenea violenţă la adresa propriului popor.

Despre presă mi-e milă şi sunt profund dezamăgit. Sper însă că oficialii de la Guinness Book să se autosesizeze şi să introducă această faptă a justiţiei române în paginile lor. Dacă nu, ar fi cazul ca românii să îi sesizeze, iar numele judecătorilor în cauză să fie trecute în istoria mondială a justiţiei la paginile despre infamii.