Deschizi televizorul de parcă ai deschide uşa unui vânt rece şi unei ploi mărunte în miez de iarnă. Îţi vine să te acoperi, să-ţi acoperi ochii şi urechile.

Cei cărora populaţia le dă banii spre păstrare sunt cei care fură banii, de la bancherii de jos până la bancherii directori, împreună cu senatori, parlamentari şi şefi de prin ministere sub conducerea unui general. Poliţiştii care trebuie să apere legea conduc reţele mafiote în scop de fraudă şi de orice fărădelege. Judecătorii puşi să împartă dreptatea salvează hoţi şi excroci, furnizându-le informaţii şi călcând legea cu dispreţ. Învăţătoare care trebuie să sădească ţeluri în mintea copiilor îi iniţiază în prostituţie. Profesori care trebuie să se ocupe de "corp sănătos" pentru "minte sănătoasă" vând droguri elevilor. Întreaga reţea de vameşi ai ţării care ar trebui să protejeze de fapt binele tuturor, deoarece tot ce intră în ţară influenţează bunăstarea fiecăruia, vinde dreptul de a controla pe ciubuc mărunt, de fapt ei vând ţara şi poporul. CFR-iştii care plâng pierderea locurilor de muncă îşi taie singuri craca de sub ei, falimentând cu bună ştiinţă întreprinderea. Călugări care omoară fiinţe în numele scoaterii dracului "din sufletul suferindului", în loc să-l scoată pe dracul de sub sutană. Episcopi care vând diplome de preoţi unor escroci "care se vor ocupa de sufletele oamenilor". Şcoli şi universităţi care ar trebui să instruiască tineri vând contra galbeni murdari diplome, transformându-i în semidocţi cu pretenţii, adică oameni care nu vor fi buni niciodată de nimic. Oameni nenevoiaşi care cerşesc salarii ca să-şi îngrijească mama bolnavă, de fapt, furând, prin intermediul unor legi idioate scoase de parlamentari cretini, din buzunarul vecinilor, bani în numele "dragostei de mamă". Dar nu o să vă plictisesc. Nu există categorie umană şi profesie care să nu etaleze asemenea exemple. Am ajuns un popor căruia îi este ruşine să lucreze. În loc să aibă demnitatea de a-şi câştiga existenţa prin muncă, preferă să trăiască în cea mai ruşinoasă lipsă de demnitate, cerşind asistenţă socială. Sate întregi, de la popă la gropar, trăiesc ronţăind pensii şi ajutoare sociale din care nici jumătate nu sunt justificate. A fost astfel desfiinţat cultul muncii, a fost batjocorită munca, singura care socializează omul, care îl înalţă. Orice fugă de muncă înjoseşte omul. S-a ajuns aici deoarece prostia şi demagogia politicienilor au scos legi care au forţat ca lucrurile să evolueze în direcţia aceasta. În plus, peştele de la cap se împute. În primii ani, când populaţia asistă uluită la hoţiile politicienilor, la jaful economic, la vânzarea pe bani "de o fleică" a întreprinderilor, adică a locurilor de muncă, la spectacolul sinistru când politicienii şi-ar fi vândut şi mama doar să mai bage un gologan în punga jegoasă, s-a petrecut un fenomen unic în istorie. Pentru prima oară toţi românii trăiau, în particular, impresia, apoi credinţa, că au pierdut startul, că toţi i-au luat-o lui înainte, că el este ultimul, că el este fraierul. A urmat reacţia "nu mă las". Şi un întreg popor a început să nu se lase. Fiecare a forţat ce a putut. Fiecare a încălcat legea unde şi cum a putut. Responsabili de această evoluţie au fost cei care au dat tonul, cei care ţineau diapazonul social. Nu au fost capabili de rolul pe care istoria li l-a încredinţat. Atâta i-a dus mintea. În plus cei care erau jucători bunicei jucau, dar altcineva era la fluier, ei doar respectau melodia. Principalele rădăcini ale răului, rădăcinile cele groase au fost Iliescu, Roman, Năstase şi poate încă unul- doi. Ei sunt ctitorii răului. Ei au dat startul. Restul miile de rădăcini mai mărunte ale răului şi-au adus şi ele contribuţia prin prostie şi ticăloşie, dar rădăcinile groase acestea au fost, ei au dirijat deznaţionalizarea şi dezindustrializarea ţării prin distrugere, ei au dirijat demagogia şi batjocorirea muncii. Au fost proşti, pentru că miile de trepăduşi care au prins osânză se puteau îmbogăţi, păzind şi bogăţia colectivă, având grijă şi de ceilalţi. Aşa, istoria va denumi aceste vremuri "perioada celor mai ticăloşi conducători din istorie" (a conducătorilor politici la diverse nivele). Excepţiile nu infirmă regula. Ieşirea din această situaţie complicată şi imorală nu va veni din partea clasei politice, pentru că, după cum se vede până acum, nu avem de la cine să aşteptăm să ia taurul de coarne. Ieşirea poate veni doar prin conştientizarea fiecăruia, fiecare la locul lui, pentru ca acest popor să regenereze. Dacă nu vom regenera, nu vom mai fi.