Rădăcina poporului englez o constituie triburile de picţi (îşi vopseau corpul, se pictau), nişte triburi nenorocite şi mărunte, care, dacă ar fi dispărut, istoria poate nu le-ar fi reţinut decât numele. Astăzi, englezii, prin urmaşii lor (americani, canadieni, australieni, neozeelandezi) domină lumea.

 

Cum a fost posibilă o asemenea evoluţie? Explicaţia o veţi găsi în următoarea relatare. În timpul războiului, a fost, la un moment dat, o iarnă cumplită. Îngheţase până departe de ţărm marea în Canalul Mânecii. Toate ziarele englezeşti scriau cu titluri de-o şchioapă: "Continentul este izolat". Nu mărunta insulă de la periferia continentului era izolată, ci marele continent era izolat! Ca să ajungă să domine lumea, un popor sau măcar cei care gândesc dintr-un popor trebuie să o facă în acest fel: "Noi suntem centrul lumii, lumea este periferia noastră.". Au greşit ei? Nici vorbă. Greşim noi, cei care ne considerăm tot timpul ultimii, noi, cei cărora mercenari cu pixul şi cu microfonul ne toarnă în ochi şi în urechi otrava credinţei false că suntem ultimii. Şi englezii au toate tarele pe care le avem noi. Şi la ei vom găsi aceleaşi tare la acelaşi număr de indivizi, dar... cei mai mulţi şi, mai ales, cei care trebuie să gândească şi pentru alţii gândesc altfel. Evreii au fost o populaţie care a adus pe lume intoleranţa religioasă, prin negarea cu cerbicie a oricărei alte religii, a religiilor tuturor popoarelor lumii. Pornind de aici, un imperiu tolerant religios prin definiţie i-a împrăştiat în lumea largă, lăsându-i fără ţară, ajungând a trăi în grupuri minuscule printre mulţi străini, trăind la periferia societăţilor în care s-au aciuat. Era firesc, ţine de natura firii umane să dorească să iasă din sărăcie şi periferie. Dar asta însemna compromisul adaptării la culoarea locului, la obiceiurile locului, la căsătorii mixte etc. Nimic din toate acestea. Oriunde au ajuns, ei s-au ghetoizat, s-au izolat spre a-şi apăra identitatea. Au fost astfel toleranţi între ei, uniţi monolit şi intoleranţi, distanţi faţă de alţii. Că de-a lungul secolelor această intoleranţă s-a întors urât împotriva lor este altceva. Dar au avut dreptate. Nu doar că au rezistat identitar, dar au devenit puternici şi cel mai adaptat grup uman la orice fel de adversităţi. Spre deosebire de ei, la noi nici fraţii nu se mai pot aduna, iar etnic tot ce e românesc este... faţă de tot ce este străin, inclusiv omul. Aşa se face că mulţi, mai ales multe, preferă căsătoria mixtă, îndepărtată, iar în căsătoria mixtă, în familia mixtă, întotdeauna românul sau românca este asimilat/ă, se doreşte asimilat/ă. Este un extrem de periculos, pe termen lung, complex de inferioritate. Lumea s-a deschis definitiv, iar în acest uriaş creuzet unele etnii vor evolua spre dispariţie, altele, spre împlinire. Istoria nu se poate gândi în decenii sau 2-3 generaţii, iar intelectualii români par incapabili să înţeleagă aceste lucruri.

De ce sunt occidentalii bogaţi, iar noi, săraci? Eram la cumpărături, în Belgia, cu un belgian, om în vârstă, fost mare inginer, coordonase construcţia unor importante aeroporturi din lume şi era apolitic, nu făcea parte din niciun partid. Caut ceva şi găsesc un lucru chinezesc, care îmi place şi îmi convine. Sare ca ars: "Dumneata, european, subvenţionezi un loc de muncă în China? Dacă din politeţe, fiind cu mine, nu cumperi un lucru belgian, finanţând un loc de muncă în Belgia, măcar cumpără un lucru european, finanţând un loc de muncă în Europa. Acel loc de muncă, prin impozite şi circulaţia banilor, trimite bani inclusiv spre tine." Am fost mai mult decât surprins, dar am înţeles câtă dreptate avea. Nici ars nu ar fi cumpărat lapte venind din altă parte, haine făcute cine ştie unde etc. Aşa s-au protejat, aşa şi-au protejat locurile de muncă, aşa au adunat bogăţii. Noi? Aceeaşi atitudine imbecilă, şi dacă este de calitate: "Păi nu vezi că-i românesc?".

 

Nu ne cunoaştem interesul. Suntem complexaţi. Ni se toarnă continuu otravă pentru anestezierea conştiinţei de sine şi nu reacţionăm. Ajungem în stadiul patologic de a ne dispreţui şi urî pe noi înşine. Unde sunt preoţii, unde sunt învăţătorii, unde sunt intelectualii acestui popor? Chiar nu-i mai avem?