Scrisul istoric este, din păcate, prea adesea supus ingerinţelor politicului. Regimurile totalitare, mai ales cele de extremă stângă, "umblă" la mecanismele scrierii trecutului în funcţie de comandamentele prezentului. Totuşi, chiar şi atunci, istoriografia supusă acestor presiuni este aşezată în pagină de "produse" ale regimului, aşa-numiţii pseudoistorici, adesea făcuţi la "normă", dar cu diplomă de istoric în dotare. Toţi aceştia sunt adepţii unui soi de ideologie teleologică.

Propovăduitorii acestor teorii filosofice urmăresc în general să modeleze prezentul în funcţie de lumea viitorului. Istoricii din categoria amintită mai sus nu se opresc însă aici, ci traversează prezentul, urmărind să schimbe trecutul în funcţie de realităţile prezentului. Foarte interesantă idee, dar justificabilă din moment ce regimul politic comanditar, totalitar în principiu, doreşte să găsească argumente pentru el în trecut. În acest fel, nu prezentul, ci trecutul istoric devine modelabil, forjabil, în funcţie de comanda politică a prezentului, iar analiza este tributară unei viziuni finaliste propovăduite de cel care scrie sau vorbeşte în aceşti termeni. Este un mod cât se poate de defectuos de a scrie istoria, iar acest fapt este foarte dur amendat de istoricii veritabili care îşi construiesc un discurs istoric, respectând toate canoanele ştiinţifice.

Ce ne facem însă când politicienii "agresează" istoria în lipsa tuturor argumentelor ştiinţifice, fie ele şi formale? Rezultatul este evident dezastruos. Impresia lăsată de recentele evenimente de la Târgu Mureş (10 martie 2013), organizate de către Consiliul Naţional Secuiesc şi Partidul Civic Maghiar, este aceea că măcar unul dintre organizatori, europarlamentarul Lazslo Tokes, interpretează teleologic istoria Transilvaniei, încercând să găsească argumente pro-autonomie într-un trecut istoric mai apropiat sau mai îndepărtat fără a stăpâni eficient instrumentele utilizate. Este asemeni unui lucrător agricol care ar porni energic cu coasa în mână la treabă, fără a şti despre ce este vorba, iar riscul de a se accidenta ar fi în mod cert foarte mare. Este evident că utilizatorului, fie că vorbim de cei care caută argumente pro-autonomie sau lucrătorului agricol, trebuie să li se atragă atenţia de către profesionişti că nu este potrivit ceea ce fac şi că fiecare trebuie să se aşeze şi să vorbească despre ce se pricepe. Amalgamul de date oferite de discursurile auzite la 10 martie, în care confuzia era mai mult decât evidentă, sărindu-se de la cei 13 generali morţi în vâltoarea evenimentelor de la 1848 la localnicii executaţi de austrieci la Tg. Mureş la 10 martie 1854. Toate însă urmau să servească unui deziderat urmărit în prezent, "autonomia Ţării Secuieşti", în numele căruia muriseră, nu-i aşa, atât generalii pomeniţi cât şi bieţii localnici din Mureş câţiva ani mai târziu. Deci, în opinia vorbitorilor, ce era de demonstrat s-a demonstrat prin aceasta, iar autonomia, mai încape vorbă, nici că mai poate fi evitată. Atâta doar că s-a creat confuzie totală punându-se sub o cupolă evenimente diferite şi credem că, chiar şi între participanţi, se vor fi creat nedumeriri, măcar printre eventualii profesori de istorie sau chiar elevii care vor fi fiind tocmai la lecţiile referitoare la mijlocul secolului al XIX-lea.  A susţine discursuri de acest gen este mai mult decât periculos, cu atât mai mult cu cât ele distorsionează adevărul istoric. Nădăjduim că măcar o parte a celor prezenţi la manifestare, puţini faţă de ceea ce se aşteptaseră organizatorii, dovadă a cumpătării marii majorităţi a conaţionalilor noştri maghiari, au verificat măcar pe internet veridicitatea celor propagate de la tribună de Lazslo Tokes et company. Dacă au făcut-o, credem că aşteptările viitoare ale organizatorilor unor asemenea evenimente precum cel din 10 martie 2013 de la Târgu Mureş vor fi şi mai crunt înşelate, deoarece cred că politicienii-istorici din categoria celor amintiţi mai sus au tot mai puţină aderenţă în rândurile publicului. Că lucrurile stau aşa o demonstrează inclusiv liderii Uniunii Democratice a Maghiarilor din România, care spre lauda lor nu au luat parte la "cercetarea" teleologică a istoriei Transilvaniei, întrucât istoria noastră trebuie scrisă de istorici, în funcţie de adevărul istoric şi nu în funcţie de vreun scop politic de moment.

Conf. univ. dr. Gabriel MOISA