Nu te plagiem, nene! Ăştia suntem. Acuma, sigur, voi eraţi marii eroi de la ‘48, dar şi noi suntem marii eroi de la ‘89. Şi nu te supăra, nene, dar monşerii dumitale se bâlbâiau să se aleagă şi ei într-un colegiu "mă înţelegi", pe când ai noştri ca brazii vor să se aleagă direct în pungă. 

Ai dumitale sunt nişte bibici, care se vor în caleaşcă, ai noştri sunt deliciul procurorilor şi spaima închisorilor. Ai voştri se duceau în vilegiatură la munte şi la mare. Ai noştri fură munţii, fură marea, fură cerul. Ce "curat murdar", domnule? Păi alba-neagra din Parlamentul nostru este mai eficientă decât mantaua unui magician şi mai murdară decât glodul de sub copitele turmei. Biata Zoe a voastră era o oarecare madam Bovary.

Păi, Zoe a noastră este şefuţă în subordinea şefuţului. Tipătescu al vostru era doar un amorez în şoşoni, care avea încredere în Zoe. Tipătescu al nostru iubeşte cu patimă, s-ar vrea sultan şi nu iartă nimic, Zoe nu are voie să iasă din spaţiul haremului. Bietul vostru poliţist abia avea curajul să se strecoare pe sub streşini şi să tragă cu urechea pe la geamuri.

Păi, ai noştri luptători sunt în stare să stea sub pat, să asculte cum scârţâie patul, că doar de aceea îi plăteşte natul, iar şeful poliţiei ştie că poliţia este o sculă în mâna aleşilor poporului menită să apere ceea ce are mai zburdalnică o amantă. Ai crezut că ne vom schimba? Da, de unde! Abia ne-am născut, dar ne-am născut direct mari. Turmentaţii voştri habar nu aveau cu cine să voteze. Ce caraghioşi!

Păi ai noştri nu doar că ştiu, dar aderă cu patimă la idei, pe care le înţeleg aşa cum înţelege boul lucerna şi dacă sunt determinaţi de niscaiva ies furibunzi în stradă, gata să răstoarne guvernul. Şi uite aşa, de-a dracului, ca să se vază cine sunt ei, turmentaţii îi aleg pe puşcăriaşi să facă legi. Şi legi se fac! Doamne, ce mai legi! Ale voastre erau duioase doruri de ordine socială. Ale noastre sunt misterioase ca nisipurile mişcătoare. Tot ce intră acolo rămâne.

Voi aveaţi o industrie "sublimă, care lipsea cu desăvârşire". Noi avem tot ceea ce nu am fost în stare să distrugem, deşi ne-am năpustit cu furie asupra a tot ce era. Pârlitul vostru de Dănilă Prepeleac, omul lui Creangă, s-a dus în lume cu o căruţă cu boi şi s-a întors cu o traistă goală. Noi am ieşit în lume cu o industrie, care pentru noi era "morman de fier vechi", iar pentru alţii "morman de aur", aşa că ne-am întors acasă cu o datorie pe trei generaţii.

Dar nici vouă nu vi s-a copt mintea şi se pare că nici nouă încă nu ni se coace mintea. Care minte? Ei, mintea românului de pe urmă. Aşa încât, iartă-ne, dacă pare că te-am plagiat. Noi suntem, după cum vezi, mai "voi" decât "voi"! Apa trece, gunoaiele se depun pe maluri şi miroase pestilenţial a fermentaţie şi a putrefacţie. Dar va veni o primăvară şi va înverzi şi lunca noastră!