"În veci veţi fi slăviţi, voi, ostaşi care aţi eliberat Ardealul", declara generalul de corp de armată Gheorghe Avramescu. N-a fost să fie. Generalul Gheorghe Avramescu a fost împuşcat de ruşi şi înmormântat într-un cimitir din Ungaria. Sunt informat că prin osârdia domnului general Mihai Corneliu Lungu, fost ataşat militar în Ungaria, rămăşiţele bravului erou au fost aduse în ţară şi împământenite în Clujul nostru drag. "Cine nu-i cu noi e împotriva noastră!" După calvarul horthyst, a venit ciuma roşie, adusă de aceiaşi minoritari obraznici. Conform convenţiei de armistiţiu semnată în 12 septembrie 1944 la Moscova, în zona de acţiune a trupelor sovietice, pe teritoriul României s-a stabilit o zonă de interes militar, unde autorităţile române nu aveau competenţe. De altfel, statutul Transilvaniei era incert. În fapt, administraţia românească în Ardeal a fost introdusă pe deplin abia în anul 1965. Martori ai evenimentelor relatează că militarii unguri luptau până în ultimul moment împotriva ruşilor şi românilor, apoi ascundeau uniforma şi puşca şi ieşeau în faţa eliberatorilor cu steaguri roşii. Lucreţiu Pătrăşcanu, ministrul justiţiei în guvernul Groza, a luat o poziţie corectă faţă de problema Transilvaniei, afirmând: "Transilvania a aparţinut şi va aparţine României"; "nimeni nu are drept să pună în discuţie graniţele noastre"; "revizionismul de azi al guvernului maghiar îl continuă pe cel de ieri" (câtă dreptate avea); "a cere revizuirea frontierelor este un amestec în treburile noastre interne"; "înainte de a fi comunist sunt român"; "pe străzile Clujului şi ale Oradiei se plimbă nestingherite acele elemente care, instrumente ale regimului trecut, au pe conştiinţă crime şi fărădelegi comise împotriva românilor". Este explicabil de ce Vasile Luca, Teohari Georgescu şi Emil Bodnarenko au dispus arestarea sa şi l-au ucis în închisoare prin lovituri cu ranga în cap. Ucişi la noi acasă În închisorile regimului stalinist, au sfârşit elitele naţiei: politicieni, oameni de cultură, generali şi ofiţeri, sute de mii de români au fost anchetaţi, schingiuţi, deposedaţi de bunuri, batjocoriţi. S-a făcut mult zgomot pe tema condamnării comunismului în România. Acum, la conducerea Consiliului Naţional pentru studierea arhivelor Securităţii este un ungur. Pentru a nu apuca să facă "ordine", noi ne facem datoria să semnalăm cine a făcut poliţie politică în România, cine a lichidat clasa politică, elita oastei, cine ne-a bătut naţia, ne-a colectivizat, ne-a urmărit opozanţii prin munţi, ne-a rescris istoria, ne-a interzis credinţa şi ai căror urmaşi ne pun din nou laţul de gât. Numele cunoscute şi funcţiile lor le vom trece doar în revistă: Ana Pauker (evreică), Emil Bodnăraş (dezertor din aramată) Teohari Georgescu - ministru de interne (evreu), Vasile Luca (evreu), Şencovici (evreu). Noi ne facem datoria lăsată de bunicul meu, drept pildă, spre a arăta cine încadra la nivel central Direcţia de Cercetări Penale, cea care aresta, ancheta, bătea şi suprima: 21 de evrei, 10 maghiari, 6 români, 4 greci, 3 sârbi, 2 lipoveni. * Mişu Dulberger (Mihai Dulgheru), în perioada 1945-1952 a condus anchetele în brigăzi mobile, devenind director în Direcţia Generală. În anul 1987 a emigrat în Israel. * Antonio Sami, în perioada 1947-1952 a fost director adjunct. A emigrat în Israel. * Samuel Artimovici, între anii 1948-1952 a fost director adjunct la cercetări penale. A emigrat în Israel * Nathan Mathusevici, anchetator între anii 1946-1948, şi director între anii 1948-1962. A plecat în Israel. * Răzvan Sergiu, locţiitor şef serviciu anchete 1948-1953. A plecat în Israel. * Ceaslavski, şef serviciu anchete 1947-1953. Plecat în Israel. * Neidman Gingol, consilier la anchete 1947-1953 şi profesor la şcoala de securitate de la Băneasa. A emigrat în SUA. * Simon Jacques, locţiitor şef serviciu anchete 1947-1962. Plecat în Israel. * Mircea Rusu, anchetator 1947-1956, plecat în SUA. * Leon Davidovici, anchetator 1948-1958, plecat în SUA. * Mureşan, anchetator 1948-1958, plecat în SUA. * Franco Sandu, anchetator 1947-1956, plecat în Israel. * Lenobel Barbu, anchetator 1948-1956. * Micle Tedy, anchetator 1948-1958. * Manler William, anchetator 1952-1956. * Franboly Telemaegenes, Luiza Segal, Estera Hosu, Clara Gersony, Estera Herbert, Viorica Vinkler şi Ella Mateescu, anchetatori, au părăsit România. Trădători "eroi" şi eroi "criminali" Am încheiat deci materialul publicat anterior cu "să auzim de bine!", însă nu mai putem să tăcem. Vom fi noi plecaţi prin lume, însă ţara nu ne-o lăsăm pradă la trădători. În timp ce eroii neamului sunt catalogaţi drept criminali, trădătorii gen Pacepa, sunt făcuţi eroi. După încercările lamentabile de maghiarizare cu orice preţ a Transilvaniei (inclusiv prin schimbarea numelor străzilor), în urbea mea natală, Oradea, banda de neohorthyşti scriu cu spray denumirile străzilor din perioada tristă a dictatului de la Viena (1940-1944), iar "beţii" noştri aleşi, în concordanţă cu noua strategie, le aprobă câte una de şedinţă. Vă reamintesc, dacă aveţi memoria amorţită de "palinka", vă reproşez şi vă acuz că aţi schimbat numele străzii "Mareşal Ion Antonescu", vă condamn aici de departe, căci astăzi Crişul Repede se mai cheamă şi "Chiş Criş", că nu aveţi onoare. Vă acuz public! În acelaşi timp, sunt "încântat" de activitatea poliţiei, care având în memorie "eroicele" întâmplări din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, din anul 1989, când unui miliţian român i-au tăiat penisul şi i l-au introdus în gură, iar altuia un şobolan mort, poliţia nu ia nici o măsură. Aşteaptă sesizări! Bravos naţiune! Există soluţii. Românii care se trezesc peste noapte că stau pe strada "hat mit faci", pot să-şi confecţioneze numerele cu însemnul tricolor, simbolul Uniunii Europene şi denumirea românească a străzii, să nu-şi preschimbe buletinul, permisul de conducere şi paşaportul cu denumirea noii locaţii neohorthyste. Ei pot să ceară vot uninominal pentru toate nivelele de reprezentare, iar la doi ani, să se exprime prin "da" sau "nu" asupra performanţelor celor aleşi. Dacă se doreşte inscripţionarea în alte limbi, de preferat ar fi engleza sau franceza, căci România nu s-a integrat într-o uniune de triburi turanice, ci într-un continent al civilizaţiei universale. Mai cerem celor ce simt româneşte să nu fie laşi! Vom reveni de fiecare dată! Clopotele Albei Iulii răsună în sufletele noastre de români care ne simţim din ce în ce mai străini în propria ţară. Din vina guvernanţilor! Acum, de ziua Sfintei Cruci, înălţăm o rugă pentru martirii noştri, de care se fac vinovaţi atât criminalii, cât şi conducătorii ţării care au părăsit pământurile româneşti fără luptă. Un gând pios şi o lacrimă pentru cei ce au eliberat Ardealul, pentru cei ce au suferit supliciul închisorilor, deportărilor, exilului, lagărelor de exterminare şi toate nedreptăţile. De aici, din Canada, voi reproduce din memorie prea înţeleptele sfaturi ale lui Nicolea Iorga: "Eu îmi fac datoria cunoscătorului de trecut: fereşte-te, popor al meu, căci mari primejdii ţi se pregătesc!". Neohorthyştilor, sunteţi jalnici! Păcat că Iuda român n-a murit. Altfel, aţi fi o tristă amintire! Vom reveni! La mulţi ani Oradiei şi cetăţenilor ei, pentru 12 Octombrie!