Politica românească înseamnă doar aprinderea din când în când a unor focuri, desigur de paie. Acum, revine tema cea mai delicată, justiţia. Preşedintele jucător, aflat de o vreme mai mult pe tuşă, mai vrea să intre măcar în ultimele minute pe teren. Drept urmare, ne anunţă cu emfază că rupe pactul de coabitare. Un pact artificial, creat mai degrabă la sugestia puterilor occidentale. Dar nu se va rupe nimic, că nu e nimic de rupt. Pactul nu există de facto.

Cât priveşte justiţia, ea a început să existe, firav, de câţiva ani, dar acesta nu e meritul clasei politice. Cine declară impunitatea pe teritoriul României, ca politică de stat, va avea zile negre în Uniunea Europeană. De asta s-au făcut nişte paşi, dar nu foarte mari. În orice caz, nu suficienţi pentru a justifica panica unora care clamează apocalipsa justiţiei. Se vorbeşte de asediul asupra justiţiei, de blocarea ei, de parcă am fi avut un mecanism care să funcţioneze ca uns. În afară de vreo trei, patru arestaţi celebri, dar şi ăia cu puşcărie ca la Las Vegas, vorba oierului întemniţat, plus averile rămase intacte, nu prea a duduit justiţia. Culmea că majoritatea dosarelor mari, finalizate cu condamnări, s-au făcut de când e USL la putere. E de înţeles, în cazul acesta, disperarea unora, gen Dragnea, care văd că au ajuns la putere, ca eventual să ajungă la puşcărie. Unde s-a mai pomenit aşa ceva! Adică te chinui să umbli cu urna prin cimitire, faci totul pentru a atinge o majoritate dodoloaţă, ca tu după asta să tremuri că intri la Bastilia. În cazul ăsta, mai  bine stăteai în opoziţie, unde nu te-a deranjat nimeni. Oricum, a fi în opoziţie în România nu înseamnă că şomezi, mai rămân nişte conducte pentru banii de la stat. Aşa că va fi complicat cu baronetul psd-ist în anii ce vin. Ponta sau oricine va conduce PSD-ul va sta între puştile baronilor şi biciul europeano-american. Cine a zis că e uşor de condus o ţară coruptă în Uniunea Europeană! Dacă ne-am fi aflat în Uniunea Eurasiatică totul ar fi decurs foarte uşor. Baronii noştri, spre deosebire de oligarhii ruşi, n-au un Putin pe care să se sprijine la greu. Sau din care să dea citate, aşa cum o face şi magnatul rus Sergey Vereemenko, care atunci când vine vorba de corupţia din Rusia, îl invocă pe tătucul Putin. Ţarul roşu a lămurit problema foarte simplu, declarând despre ruşi: "corupţia e mentalitatea noastră". Neavând libertatea aceasta, politicienii români vor fi obligaţi să joace la mai multe capete. Nu se va putea tranşa această problemă. Nu mai putem avea impunitatea anilor '90. S-au dus anii de sus ai estului sălbatic. Dar nici nu vom avea o ţară ca afară, nu vom fi vreo Finlanda. Corupţia e mentalitatea noastră deopotrivă, iar cu asta nu se poate lupta nimeni.