Cu talpa prostiei, pre adevăr călcând... Mai deunăzi, nişte minţi prea odihnite şi dornice să umple cu ceva spaţiul tipografic al uneia dintre recent-înfiinţatele ?gazete? de perete săptămânale din Oradea, s-au gândit (asta, desigur, dacă au existat neuronii necesari şi conexiunile aferente) să iasă pe piaţă cu o ?bombă? de presă, care să spargă gura târgului şi timpanele concurenţei: datoriile la stat ale unui grup de firme cu cea mai importantă activitate economică din Bihor. Ţinta? De la sine înţeles - firmele la care sunt acţionari principali fraţii Ioan şi Viorel Micula... DE UNDE ŞI PÂNĂ UNDE DATORII? ?Argumentele? au început să curgă gârlă, la fel ca invectivele din gura unui pui de ţigan care, când nu primeşte mia de lei cerută la semafor, începe să scuipe nişte blesteme doar de el ştiute şi înţelese... Cam ăsta fu rostul unui material apărut în urmă cu o lună şi jumătate într-o gazetă ce şi-a propus să câştige piaţa cu tot felul de scorneli şi poveşti de adormit copiii, punând condeiul în mâinile unor arhinecunoscuţi în peisajul publicistic orădean de dinainte de data şi luna apariţiei respectivei. De fapt, pardon! Sunt printre ei şi condamnaţi penal sau dintre aceia pentru care a fost nevoie de aviz de ?sus? pentru a fi cercetaţi penal, persoane care, dacă nu mai au în mână cuţitul rechizitoriului, pun diagnostice după ureche societăţii orădene... Conducerea Grupului de firme incriminat nu a reacţionat la momentul respectiv, socotind că, vorba ceea, ?n-are sens să te pui cu prostul?... Şi nu ştim dacă vreun cititor (dacă există aşa ceva pentru inepţiile apărute în respectiva fiţuică) a crezut vreo iotă din cele scrise acolo... Timpul a trecut şi lucrurile ar fi rămas de tot uitate... Dar năravul din fire n-are lecuire... Cineva s-a gândit, mai ieri, amărât cât încape de stiva gazetelor necumpărate în acea săptămână, că bietul cititor bihorean n-a luat la cunoştinţă de ?datoriile? firmelor vizate... Aşa că a luat stiva de fiţuici rămase nevândute (mai bine de trei pătrimi din întreg tirajul) şi, în loc să o aşeze în şopru, alături de cărbuni, pentru a aţâţa focul din sobe, la iarnă, a ieşit cu ea pe stradă şi s-a aşezat în imediata apropiere a Teatrului de Stat din Oradea. Alăturarea a fost una grotescă, precum o palmă trasă culturii direct peste obraz, ca şi cum nu ar fi destul de pălmuită de tot felul de ageamii... Văzând insistenţa lor de a inventa şi populariza ?datoriile? ?Transilvaniei?, să-i ajutăm niţel să înţeleagă şi ei mai bine cum stau lucrurile în economia românească, diferenţa între sensul cuvintelor ?datorie? şi ?eşalonare?, fără cunoaşterea cărora înseamnă să porneşti la luptă ca turcul fără pistol şi să-ţi micşorezi, astfel, şansele de a rămâne în viaţă din punct de vedere publicistic. Pentru că-şi cam semnară cu asta condamnarea la ştiu ei ce... MIC DICŢIONAR ECONOMIC Văzând că domnii de acolo nu prea le au cu viaţa economică şi cum a urma cursurile facultăţii de ştiinţe economice presupune achitarea unei taxe de studiu care, din vânzarea gazetei, nu prea poate fi plătită, le oferim, mai jos, câteva informaţii din domeniu, cu referire la cazul în speţă. CEVA CE N-A AJUNS LA SCADENŢĂ, NU E DEBIT! Un principiu de bază al raporturilor contractuale, de natură economică sau civilă este acela că se cheamă datorie obligaţia ajunsă la scadenţă şi neachitată. Per a contrario, dacă obligaţia n-a ajuns la scadenţă, nu e datorie! În speţă, în cazul unora dintre firmele din grup, prezentate ca având datorii, este vorba despre obligaţii de plată care nu au ajuns încă la scadenţă, ele urmând a fi achitate la data când vor deveni scadente. Asta, pe lângă faptul că sumele vehiculate de către autorul articolului la care facem referire sunt inexacte, pentru că sumele restante la plată în cazul acestor firme sunt (şi erau şi la data apariţiei articolului), mult mai mici decât cele pe care le indică acesta. EŞALONĂRILE LA PLATĂ, CEVA FIRESC ÎN ECONOMIA MONDIALĂ! O altă găselniţă a gazetei cu pricina, al cărei nume nu e bine să-l rosteşti cu voce răspicată, de teamă ca mizeria ei să nu te inunde, este cea referitoare la ?datoriile? rezultate din eşalonările la plată. Domnilor de acolo le spunem, fiindcă vedem că nu ştiu, că o eşalonare la plată este una ce se desfăşoară pe etape, nu o datorie! Aşa că semnul echivalenţei pus de respectivii denotă ori rea-voinţă, şi atunci le spunem că tocmai au căzut sub incidenţa legii penale, ori prostie, şi atunci le plângem de milă... Astfel, faptul că unele firme din grup au beneficiat de eşalonări de plată nu constituie o ilegalitate, atâta timp cât aceste eşalonări au fost acordate de către organele abilitate, fiind îndeplinite condiţiile şi întrunit punctajul impuse prin actele normative aferente (OG 40/2002). Precizăm, de asemenea, că aceste eşalonări nu constituie vreun favor, cum sugerează cu rea voinţă autorul articolului, ci un drept legal, de care poate beneficia orice agent economic care se încadrează în categoria şi baremul impuse prin lege. Desigur, astfel de eşalonări se acordă doar unor firme serioase, cu bonitate de necontestat, iar faptul că or fi încercat şi alţii aşa ceva şi n-au izbutit, nu ar trebui să-i facă să tragă concluzii greşite... Că nu vrem să credem că nu pricep nici ei înşişi ce scriu (ori spun)... Mai mult, în condiţiile economice actuale, care presupun blocaje financiare severe (întârzieri la restituirea TVA -ului etc.), care pot determina falimentul oricărui agent economic, instituţia eşalonării la plată apare mai mult decât necesară. De-a lungul timpului, Parlamentul şi Guvernul României, indiferent de ?coloratura? politică pe care au avut-o, au conştientizat această necesitate, procedând la eşalonarea la plată a datoriilor agenţilor economici care îndeplinesc anumite criterii impuse prin lege sau alte acte normative cu putere de lege (hotărîri sau ordonanţe). Modernizarea unei societăţi comerciale, lărgirea pieţei acesteia, creşterea competitivităţii, a cifrei de afaceri, a numărului de salariaţi, impun efectuarea unor investiţii care, dacă nu sunt susţinute într-o oarecare măsură de către stat, nu ar putea fi nicând realizate. Precizăm că unele firme din grup sunt printre cele mai mari plătitoare de impozite şi taxe către stat. Anul trecut "European Drinks" a virat către bugetele statului peste 2.200 de miliarde de lei, sumă echivalentă a peste 1.500.000 de salarii minime pe economie la nivelul anului 2002. De asemenea, pe primele şase luni ale acestui an, European Drinks a virat la bugete, în contul taxelor şi impozitelor, cu peste 50% mai mulţi bani faţă de aceeaşi perioadă din anul precedent. Şi alte firme din grup, menţionate de asemenea în acest articol, nu aveau la data respectivă nici o datorie faţă bugetul de stat, lucru care rezultă din certificatele de atestare fiscală, emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor: S.C. EUROPEAN DRINKS S.A., S.C. TRANSILVANIA GENERAL IMPORT EXPORT S.R.L., S.C. SCANDIC DISTILLERIES S.A., S.C. EUROPEAN FOOD S.A. La ora actuală, firmele la care Ioan şi Viorel Micula sunt acţionari nu mai au datorii decât aproximativ 260 miliarde lei, eşalonate pe următorii 5 ani. În loc de concluzie... Iată, domnilor, despre ce e vorba în propoziţie... Faptul că aţi scos de la naftalină numărul din gazetă, care a eşuat la vânzare ca balena la mal, denotă multe lucruri. Întâi de toate, meteahna bolnăvicioasă de a critica şi pune la zid fără un minimum de documentare şi cu o "rigoare" bună de aşezat pe cărbuni încinşi. Dacă ai orbu? găinii poţi vedea, într-adevăr, numai partea goală a paharului. Chiar aşa, de ce n-or fi văzând oare "gazetarii" cu pricina unele companii transnaţionale care nu numai că beneficiază de facilităţi preferenţiale, dar mai şi plasează profitul obţinut peste fruntarii. Mai bine să iei în tărbacă pe cei ce-l reinvestesc aici, asigurând noi locuri de muncă, un trai mai bun pentru oameni ajunşi adesea la capătul răbdării. Şi totul, revenind la "articolul bombă", cu o grabă mai mult decât suspectă, cu un exces de zel care ar fi meritat o cauză mai bună. Dar vorba ceea, unii, dacă nu găsesc gunoi într-un loc, sunt dispuşi să-l importe şi de la Polul Sud... De ce nu s-or fi sesizând, oare, faţă de asemenea apucături şi făcături gazetăreşti şi instituţiile abilitate? Pentru că nu-i drept să tot calomniezi la nesfârşit şi nimeni să nu te ia de rever!