La vremuri noi, tot noi
America este ţara tuturor posibilităţilor! Ce banal sună astăzi această afirmaţie, chiar dacă, în urmă cu douăzeci-treizeci de ani, ne lăsa muţi de admiraţie pe mulţi dintre noi. De ce atunci şi nu (şi) acum? Poate pentru că între timp, în România, au cam început să se petreacă "minuni" greu de imaginat chiar pentru lumea liberă de... peste baltă.
Folclorul popular din anii '50 ai secolului trecut a lansat o poezioară nostimă, la vremea de afirmare a comunismului pe aceste meleaguri: "Scobori Doamne pe Pământ/ Să vezi Stalin ce-o făcut/ C-o făcut din capră iapă/ Din pirandă deputată/ Ceferiştii cu galoane/ Rudarii şefi de raioane!". Pe Stalin l-am reţinut ca o glumă proastă (sinistră uneori - am putea spune) a Istoriei la adresa României. Urmărind însă cu atenţie spiritul gândului autorului anonim din versurile menţionate, parcă am fi tentaţi să spunem că în vremurile de acum gluma... se îngroaşă. Faptul strigător la cer că foşti elevi submediocri, care s-au târât prin şcoli, au ajuns astăzi demnitari cu studii postuniversitare, care-i privesc de sus, sfidători, pe foştii lor dascăli (care, după o viaţă la catedră, ajung de multe ori la mâna generozităţii unor "intelectuali rasaţi" precum alde Vanghelie, Becali, Sachelariu, ş.a.m.d), pare adesea o simplă adiere de primăvară pe lângă ineditul altor şi altor situaţii stranii pe care realitatea românească ni le scoate în faţă. Câteva dintre acestea le voi pomeni în cele ce urmează. A fost un căpitan de judeţ prin Gorj (nu cred că i se spunea prim-secretar!), care, după ce s-a plictisit să se impună ca stăpân absolut peste acel judeţ şi locuitorii săi, a început să publice cărţi... în neştire (se spune că aportul său personal la acestea consta doar în semnătura aplicată pe manuscris!), să ia doctorate şi titluri universitare, ba chiar să-şi cumpere loc de veci în cripta celei mai cunoscute personalităţi ce trăise pe acele meleaguri. Şeful recuperatorilor (cei cărora toţi vânzătorii îi datorau "taxă de protecţie") dintr-o piaţă bucureşteană a ajuns primar (nu la celebrul Sector 5!). Un fost ofiţer (de marină sau de securitate, sau şi de una şi de alta, nu ne este prea clar, din câte s-au scris despre el?) despre care s-a tot spus că a făcut faţă cu brio în competiţia de înjurat de mamă în care i-a avut "parteneri de întrecere" pe membrii unui grup numeros de lideri sindicali cu activitate subterană, a ajuns nu doar mentor (cel care freacă menta - n.n.) pentru Elena Udrea şi alte iele asemenea ei, a ajuns chiar să se... bată pe burtă cu cei mai importanţi bărbaţi ai Planetei! Avem şi pe la noi copii minune. Nu vorbesc despre piticul Adrian, cel care va revoluţiona, sub falduri pesediste, administraţia publică a comunei Ştefăneşti, este însă de prisos să fac exemplificări, s-au scris şi s-au spus atâtea despre unii dintre demnitarii bihoreni pe care-i strâng costumele pe la diverse ceremonii şi festivităţi, uneori chiar maestrul dirijor al fanfarei scapă bagheta din mână când vede cui este pus să dea onorul.
Acestea fiind zise, mă întreb şi eu (deh, ca tot omul!): unde-i schimbarea? Întrebarea ţine oarecum de retorică, tot înţelepciunea populară este însă cea care a consacrat un răspuns tip la această întrebare: "mergem înainte... ", dar şi o completare la acest răspuns: "... că înainte era mai bine!"
Comentarii
Nu există nici un comentariu.