Berbecele penalilor, Tăriceanu, își continuă misiunea de asalt asupra justiției. De numele acestui individ se leagă multe dezastre din ultimii zece ani, inclusiv  momentul de debut a crizei economice. 

Acest Tăriceanu, în fond un pesedist cu papion, crescând pensiile, salariile și umflând aparatul bugetar, a pregătit dezastrul crizei financiare. E posibil ca și tovarășul său de luptă, Ponta, să lase în urma lui aceeași situație, doar că până atunci și-ar dori să lase și o justiție pusă pe butuci.  Atacul pe care-l dă președintele Senatului la DNA și Înalta Curte nu vine decât să arate consecvența acestuia în lupta împotriva justiției și a statului de drept. Începutul a fost scandalul  bilețelului roz, care  n-a reușit să-i strice imaginea la acel moment, pentru că propaganda anti-băsistă era asurzitoare și atunci ca și acum. Iată că imaginea în care lumea a crezut, de om elegant, de european cu papion, în dauna scandalagiului balcanic Băsescu, a fost una cât se poate de falsă. Contrar propagandei sau cronicuței cârcotașe a unei slujnicuțe frustrate de pe la Cotroceni, timpul îi dă dreptate fostului șef de stat.  Din păcate,  la toate aceste faulturi instituționale, reacția opoziției este una limfatică, fără nerv, promițând de la începutul anului eterna moțiune de cenzură, care în curând va fi răscoaptă dacă mai dospește mult. Poziția președintelui Iohannis față de solicitarea aberantă a lui Tăriceanu este una principială și din punct de vedere formal instituțional este valabilă, doar că e lipsită, ca de obicei, de energie politică și suflu mobilizator. De acest vid de putere combativă  profită Ponta şi Tăriceanu, dimpreună cu turma de penali care stă în spatele lor.  Deși mulți invocă protecția dată de partenerii externi, totuși nu putem sta proptiți doar în acest ajutor, fără ca o forță internă politică să își asume cu vehemență rolul de păzitor în lupta anti-corupție. De aceea nici n-ar fi indicat să rămânem pe cap cu două partide mari, mult prea mari și hârșite în rele pentru a fi scutite de tentația de-a face trocuri în culise.  Acest risc al oligopolului politic a tot fost clamat, doar că ne îndreptăm implacabil spre asta, cu două partide care au demonstrat că pot fi și de stânga și de dreapta în același timp, mimând ideologia și democrația.  Revenind la manechinul Tăriceanu, lui i s-ar putea  alătura alte două personaje deșucheate politic, psd-iste sub acoperire, Norica Nicolai și Renate Weber, care, în sfârșit, sunt la un pas de-a fi excluse din PNL. Dacă aveau demnitate plecau ele singure, tot așa de bine cum au hotărât să rămână în ALDE, sfidând un întreg partid. Atât plecarea lui Tăriceanu la vremea ei, cât și a celor două europarlamentare acum, reprezintă niște primi  pași pentru curățarea elementelor psd-iste din PNL, care, din păcate, nu sunt puține.