Marea vânătoare de fraieri
Există cicluri ale civilizației, ele pornesc și urcă în civilizație până la culmea posibilă tehnologic şi de civilizaţie a vremii. Rafinarea și performanțele tehnice ale unei civilizații apuse uimesc.
Astfel, cunoștințele tehnice și științifice ale neoliticului, ni se par ridicole și sunt realmente de o sărăcie profundă. Și totuși construcțiile megalitice ne depășesc și azi ca înțelegere. Cum au putut să transporte acei oameni fără unelte stânci de zeci de tone, zeci de km fără drumuri și să le aranjeze cu o precizie astronomică? Brusc, totul s-a risipit, s-a trecut la antichitatea clasică. Nu doar ce au construit anticii, dar și rafinamentul social, cultural și intelectual au atins culmi la care noi doar aspirăm azi. Totul s-a destrămat în ceva peste 300 de ani. Paradigma s-a schimbat, vechea lume perimediteraneană a devenit creștină. Așa cum am spus, bulversarea valorică, morală și a credinței a durat trei secole. Azi paradigma creștină (ciclul creștin de civilizație) este dincolo de apogeul său, a intrat în etapa de bulversare morală, valorică și de credințe de peste 100 de ani. Ce va urma? Nu știm. Certă este însă confuzia valorică și morală generală. Tocmai de aceea vedem atâtea fapte formale în jur. Lumea nu mai crede în ceea ce face, face ca să fie făcut. Lipsește acea voință de a fi în slujba unui adevăr, a unui principiu. Pe acest fundal de viață improvizată, într-un iarmaroc al iluziilor, deruta multor oameni, mai ales a celor tineri, este totală. De această derută profită mulțimea de „profeți falși”, de profeți deliranți (crezând sincer în delirurile lor) și de profeți escroci (pipăindu-și conștienți zilnic punga) care cu bună intenție taxează credibilitatea derutaților. Și le merge, pentru că în numele democrației minciuna are drept de rezistență în cetate, egală cu adevărul, hoția cu cinstea, imoralitatea cu moralitatea etc. Societatea a devenit incapabilă să se apere, iar derutații nu au unde apela și nu are cine să-i îndrume. Jocul criminal Balena ucigașă este doar un exemplu al capcanelor întinse de profeții escroci, care adună bani și ucid. Pedofilii care recrutează pe internet copii sunt un alt exemplu. Relații stabilite pe internet, mascate de un discurs „la patru ace”, pentru a prinde în plasă tinere târâte apoi spre prostituție sunt altă capcană. Dar nu doar în umbra internetului există asemenea capcane. Tot felul de guru străbat țara propăvăduind tot felul de antrenamente de „iluminare”, de „dezvoltare a abilităților”, de „atingere a tuturor nivelelor energetice” etc., etc... mă rog! Banii se fac în multe feluri și nu există nici un „profet” să nu aibă după el cohorte de fraieri care cotizează la creșterea nivelului de trai al profetului. Se întâmplă ceea ce se întâmpla acum 500-600 de ani, când începeau marile descoperiri geografice, cu păsările și animalele din insulele izolate care nu mai văzuseră oameni și nici vietăți prădătoare. Nu știau, deci, ce este pericolul și puteai să le vânezi cu parul. Se uitau inocente, neînțelegând pericolul. Așa au dispărut multe specii. Cam în aceeași situație este populația din fostul lagăr comunist, unde animalele de pradă de tip „falși profeți” fuseseră stârpite, iar după 89 s-a trezit inocentă, fără a-și cunoaște toți prădătorii, fără reflexe de apărare în fața multiplelor capcane. Ar fi cazul ca în școli, la orele de dirigenție să se pună accent în mod repetat pe aceste informații, de a însămânța în tineret prudența și chiar frica față de prădători. De asemenea, toți factorii de opinie, de la biserică la presa scrisă, până la radio și televiziuni ar trebui să organizeze dezbateri pe aceste teme pentru a aviza întreaga populație în legătură cu capcanele liberei circulații a falșilor profeți. Soluția este nu de a limita democrația, ci de a imuniza populația. Fără carnivore, populația de ierbivore degenerează. În natură lucrurile sunt bine gândite.
Îmi cer scuze pentru postarea - remarcă cu remarcă, dar formatul paginii web nu a permis postarea integrală a celor comentate. Puteți citi tot comentariul și la: https://www.facebook.com/gheorghe.basile.353/posts/1331674700243111
În loc de încheiere, vă spun că nu am să comentez ultima parte a eseului dumneavoastră. Mie mi se pare atât de gri, încât aș crede că dacă nu ați fi medic psihiatru, ați suferi de o angoasă. Nu spun depresie. Faptul că în loc de o opinie, una profesională, desigur, ceva care să ne destupe mințile prin adevărul celor cercetate și asumate, ați apelat la un eseu (fără nicio referire bibliografică sau, măcar de exemplificare punctuală), nu e bine. Mie îmi pare că acel articol, din partea unui profesor universitar doctor, nu are ce căuta în mass-media românească. Poate fi un material al „civilului” Gavril Cornuțiu, dar nu al reputatului medic Gavril Cornuțiu. Cunosc cărțile dumneavoastră și le apreciez. Eu vă spun simplu: jurnalistică de fond nu există. Așa că, decât să faceți referiri la chestiuni ce plutesc în derivă în mentalul colectiv, mă refer la ideile dominante vehiculate de dumneavoastră în acel articol, mai bine reevaluați principiul pozitivismului („pozitivismul este un curent filozofic a cărui teză principală este că singura cunoaștere autentică este cea științifică, iar aceasta nu poate veni decât de la afirmarea pozitivă a teoriilor prin aplicarea strictă a metodei științifice. Conceptul a fost introdus de Auguste Comte”). Aceste așteptări le am de la dumneavoastră.
Mai departe, vă întreb, să fie logoterapia o terapie bună pentru “deruta acelor oameni”? Asta, nu specificați. Cumva, nu doriți să comunicați lucruri concrete, ci idei de-a gata mestecate, ce circulă din abundență pe net. Ceea ce este interesant este că faceți apel la o expunere de tip eseu, cu date atât de generale încât nu ceea ce comunicați contează, ci jumătățile de adevăr la care recurgeți. Și, aici, am o întrebare: De ce vă feriți să comunicați exemple de „profeți falși”, de profeți deliranți, de profeți escroci? Și, de ce am impresia unei manipulări generale din partea dumneavoastră, în prezentarea unei lumi gri, urât gri, ceva asemănător modelului de manipulare media Aleksandr Dughin, cunoscut ca și “geopolitianul pravoslavnic”? Ne referim la ideologia intervenționismului rusesc. Să înțeleg că, simpatizați cu genul acela de comunicare? Știți, comunicare gen Dan Puric. Poate nu știați, dar celebrul actor se află pe lista scurtă a intervenționismului media. Noroc că dumneavoastră nu ne-ați luat cu chestiuni – “Să fii român!” (de parcă altceva am putea fi).
Revenind la textul dumneavoastră, aș dori să mai comentez și asta: “…confuzia valorică și morală generală. Tocmai de aceea vedem atâtea fapte formale în jur. Lumea nu mai crede în ceea ce face, face ca să fie făcut. Lipsește acea voință de a fi în slujba unui adevăr, a unui principiu. Pe acest fundal de viață improvizată, într-un iarmaroc al iluziilor, deruta multor oameni, mai ales a celor tineri, este totală”. Cumva, mi se pare că jonglați cu idei, fără să vă stabiliți în vreo parte sau alta. Mă refer la ceea ați exprimat, la “deruta multor oameni”, ce se manifestă prin criza existențială sau, și mai precis, la golul existențial. Asta, se apropie mult de logoterapie și, mai apoi, de psihologia ortodoxă (logoterapia sau ”terapia de sens” are ca scop motivarea pacientului în a găsi sensul - logosul ascuns – al existenţei sale). E vorba de un concept psihologic și, mai apoi, psihiatric, inventat de Viktor Emil Frankl (considerat a fi a treia școală de psihoterapie vieneză). Să înțeleg că v-ar place să abordați această psihoterapie? Și, atunci, la care renunțați, la psihologia individuală a lui Alfred Adler sau la psihanaliza lui Sigmund Freud?
Acum, aș vrea să vă întreb ceva. Ce înseamnă: "Totul s-a destrămat în ceva peste 300 de ani." Vă referiți la antichitatea greacă? Adică, la ceva petrecut prin secolul II î.e.n., dacă luăm secolul V, drept secolul de aur al Greciei antice? Sunt importante aceste repere. Să nu uităm că, după secolul III, e.n., apariția creștinismului, a schimbat fața lumii. Eu spun în rău. Tot ceea ce se câștigase de antichitatea greco-romană, a fost lăsat deoparte pentru crezul religios iudeo-creștin. Mai am o nedumerire, ce înseamnă – “ciclul creștin de civilizație”? Există așa ceva? Eu, nu cunosc așa ceva. Eu știu că există momente importante în religia iudeo-creștină, care au influențat multe decizii istorice (ce au afectat în final civilizația occidental), dar până să afirmați că e vorba de un ciclu creștin de civilizație, e cale lungă.
Dar, haideți să comunicăm punctual. Faptul că ați început cu cultura megalitică, dă bine din punct de vedere jurnalistic. Dar, e bine că nu ați insistat, pentru că prin rostul și asocierea cuvintelor, ușor ați fi ajuns la interpretări gen Erich von Däniken și, sigur nu asta v-ați propus (deși v-ar place mult să speculate). Trebuie să vă spun că se știe de multă vreme cum anume au fost acele pietre cărate din cariere și, cum anume au fost ele așezate sub forma unor dolmene și menhire. Ceea ce este minunat la acele sanctuare de piatră, este faptul că ele nu au avut un rol decorativ în cultura megalitică, nu așa cum s-a întâmplat la Sarmizegetusa Regia, în capitala fostului stat dac, unde sanctuarul circular, cu acele bârne de ștejar așezate în poziție verticală (într-un anume fel, crescător-descrescător), adică, cât mai decorativ, nu au nimic de-a face cu astronomia sau cu alte chestiuni legate de corpurile cerești (de exemplu, cu mișcarea planetelor). Asta, deși înainte de 1989, au apărut cărți așa-zis științifice, ce atestau miracolul dacic. Acel pseudo-sanctuar, de exemplu, a fost ridicat în timpul filmărilor filmului Dacii, prin 1967, regizat de controversatul regizor comunist Sergiu Nicolaescu. Dar, revenind la remarcile noastre, faptul că aduceți aminte de cultura megalitică, înseamnă un singur lucru, faptul că vă plac coperțile frumoase la idei, la cele expuse editorial. Apropo, nu există “precizie astronomică” la acele pietre (de exemplu, la Stonehenge). Pietrele acelea, nu puteau fi așezate atât de precis și, nici nu era cazul. Referirea se face inclusiv la paralaxe astronomice.
Un alt aspect pe care doresc să-l comentez per general este cel formal. Trebuie să vă spun că aștept ceva mai mult de la dumneavoastră. Adică, informațiile pe care ni le transmiteți să fie trecute mai ales prin filtrul cercetărilor dumneavoastră (mă refer la cele profesionale). Sigur, e nevoie de materiale de umplutură în orice ziar sau pagină web, dar cum sunteți profesor universitar, așteptările mele sunt diferite în cazul dumneavoastră, față de așteptările în fața unui jurnalist.
Domnule doctor, Permiteți-mi, vă rog, să vin cu câteva critici la cele exprimate de dumneavoastră. Ideea că, societatea umană este asemănătoare cu lumea animală, chiar și prin paradoxul aplicării lanțului trofic, nu e tocmai adecvat. Dacă, de exemplu, comunicați despre lumea primatelor, cu referire explicită la antropoidele superioare, aș putea afla vreo oarecare asemănare, dar cum nu sunt maimuță, tot ceea ce este aparent, poate fi complet greșit din punctul de vedere al etologiei. Nu eu, ca individ, ca piruetă al propriilor simțuri, prin cunoaștere empirică contează, ci legitățile extraordinare prin care Natura se exprimă (și, aia, e știință). Noi înșine, suntem parte a naturii create. Nu intru în amănunte care ne sunt originile, animale sau prin Dumnezeu.