Cine se atinge de asemenea simboluri comite un act reprobabil. Cine le înalţă e vrednic de toată lauda. A-l repune pe regele întregitor în Piaţa Unirii din Oradea ar fi un fapt de restituţie cu mare valoare de simbol. Dacă lucrul acesta se va face din banii contribuabililor ar fi un semn de preţuire pentru meritele sale.

Pe 14/15 august 1916, Ferdinand I avea să decidă soarta României, în fruntea căreia se afla, prin angajarea ei în prima conflagraţie mondială alături de Antanta (Franţa, Anglia, Rusia, Italia, SUA...). Decizia Sa nu a fost una uşoară, dar a fost sigur de reuşită, fiindcă "am ştiut să mă înving", după cum singur recunoştea. Pentru această faptă şeful Casei de Hohenzollern-Sigmaringen, prinţul Wilhelm, fratele mai mare al lui Ferdinand I, l-a renegat public pe Ferdinand I şi i-a anulat toate drepturile care le avea ca membru!

Ce reprezenta Mihai Viteazul pentru regele întregitor? Simbolul suprem al tuturor românilor, pentru că el se considera deja un bun român, încă de când a păşit prima oară pe acest pământ. A dovedit-o apoi din plin prin faptele sale. Şi în compensaţie, după ce a fost decăzut din drepturile Casei familiale, Ferdinand a meditat şi a desenat crucea Ordinul Mihai Viteazul! Aceasta a fost şi a rămas cea mai înaltă distincţie de război, rezervată exclusiv ofiţerilor şi drapelelor de luptă! Ori de câte ori a vorbit despre România Mare, Ferdinand I l-a amintit pe Mihai Viteazul. În discursul său din 14 decembrie 1918, la primirea delegaţilor ardeleni, spunea: "Azi, când vedem înaintea minţii şi înaintea ochilor noştri săvârşită clădirea măreaţă a ceea ce Mihai Viteazul începuse, ce generaţiuni întregi apoi au visat, aduc prinosul Meu de recunoştinţă tuturor acelora care, în toate colţurile unde sună dulce graiul românesc, au pus suflet şi puterile lor în serviciul idealului naţional" (Ibidem, p.148).

Pe 23 mai 1919, la prima sa vizită în Oradea, Regele încă neîncoronat Ferdinand I şi Maria au fost impresionaţi de cortegiul ţăranilor din satele bihorene care exprimau deopotrivă suferinţa, durerea trecutului, dar şi nădejdea unui viitor frumos. Ştiţi unde a fost amplasată tribuna oficială în Oradea? Exact în faţa statuii unde astăzi stă, semeţ pe cal, Mihai Viteazul, privindu-l parcă la dunga orizontului şi venerându-l.

Din tot ceea ce s-a spus în timpul primei vizite în Ardeal a suveranului României Mari, reiese concepţia şi admiraţia sa faţă de înaintaşi, şi mai ales  acelaşi mesaj de recunoştinţă şi de venerare a memoriei întâiului Voievod întregitor. Şi în cel mai înălţător moment din viaţa sa, Ferdinand I l-a glorificat pe Mihai Viteazul. Cu siguranţă că, prin urcarea pe scaunul domnesc a lui Mihai Viteazul, Ferdinand I nu l-a dat uitării, nu l-a îndepărtat din conştiinţa românismului. Dimpotrivă, şi faptele sale pe front se situau la înălţimea gloriosului Voievod de Alba Iulia. Noi socotim că, momentele Marii Uniri, pregătite la Oradea, au câteva date de referinţă: 12 octombrie 1918 - Declaraţia de la Oradea; Votul delegaţiei bihorene (136 persoane cu delegaţie şi mandat de vot în favoarea unirii) la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918; intrarea armatei române în Oradea în urmă cu 95 de ani (20 aprilie 1919, în frunte cu generalul Traian Moşoiu) îşi au rădăcina în faptele Voievodului Mihai Viteazul. Acelaşi general T. Moşoiu s-a ocupat de ridicarea unei frumoase statui regelui întregitor Ferdinand I (1924), demolată de autorităţile administraţiei horthyste (1940-1944). Ştim, cunoaştem şi apreciem deopotrivă faptele din tranşeele unirii ale soldaţilor, generalilor, oamenilor politici şi de cultură ai vremii, pe care le preamărim şi omagiem în manifestările ştiinţifice şi culturale pe care, chiar şi fără susţinerea financiară a organelor locale, le organizăm anual. Cunoaştem şi apreciem deopotrivă strădania lui I.C. Bratianu de a demonta propaganda delegaţiei maghiare pe parcursul pregătirii Conferinţei de Pace de la Paris (1920). Şi lui trebuie să-i ridicăm o statuie în Oradea, nu de alta, dar a crezut cu adevărat că ceea ce se hotărâse aici, pe 12 octombrie 1918, face parte din istoria naţională, este un bun al patrimoniului naţional istoric.

Ca secretar al Asociaţiei Culturale Mihai Viteazul, asociaţie din iniţiativa căreia şi cu fondurile exclusive ale membrilor cotizanţi (cadre militare active şi în rezervă) s-a înălţat statuia ecvestră a Voievodului Mihai şi s-a sfinţit exact pe data de 19 august (1994), zi în care duşmanii l-au răpus la Turda (1601), consider ca pe o datorie de onoare să reamintim asemenea momente remarcabile. Ori de câte ori, la oră exactă, din turnul Primăriei se cântă Marşul lui Iancu, ne amintim că şi el a continuat opera începută de Mihai Viteazul. 

Col. (r.) dr. Constantin MOŞINCAT, Preşedintele executiv al Asociaţiei Naţionale a Cavalerilor de Clio