Motto: „Regulile sunt făcute ca să fie respectate cu strictețe de către proști și pentru a fi ghiduri pentru inteligenți” (Garry Daves)

Ce au pățit toate țările care au respectat regulile și indicațiile cerute de FMI în ultimii 50 de ani? Unde sunt țările din răsăritul Europei care execută fără crâcnire indicațiile și „regulile” (pentru căței nu pentru câini) „democrației” de tejghea și unde este China, care a întors cu dispreț spatele acelorași „binevoitoare” reguli și indicații? Ce s-a ales de economia României, administrată și privatizată postdecembrist conform normelor UE? Guvernele de imbecili „și-au făcut temele”, dar de economie ce s-a ales?

 

Despre asta presa nu mai pomenește nimic, vorbește de 25 de ani doar despre „teme”. Nu vede și nu aude nimeni nemulțumirea și reproșurile țărilor care au conducători cu sânge în instalație (gen Polonia și Ungaria) privind regulile UE care prin tot ce promovează, de fapt promovează interesele firmelor multinaționale și a rețelelor internaționale de magazine, cu intenția de a sugruma și anihila producțiile locale de mărfuri și micul comerț local, distrugând milioane de locuri de muncă pentru a face popoarele mici dependente de bunul lor plac, pentru a multiplica masa de slugi cerșetoare? Ce înseamnă de fapt capacitatea de a gândi pe cont propriu? Înseamnă a nu fi dobitoc! Lumea nu este cea pe care ne-o prezintă presa, din care o parte formată din tabloide vrea să formeze o populație care să nu gândească, „în numele (sic!) adevărului vă prezentăm faptele necomentate, cum sunt”, altă parte pur și simplu manipulează, alta are ziariști papagali și doar o mică parte este căutătoare de adevăr. Este un sfârșit de epocă. Am crezut că epoca anterioară s-a încheiat cu războiul rece. Dar priviți în largul lumii! China neagă cu dispreț concluziile Curții Internaționale privind Marea Chinei de Sud. Este a doua sau a treia putere economică și militară a lumii. Rusia își face dreptate cu forța armelor, Occidentul nu-și poate continua cursa bunăstării decât provocând valuri de sânge (în Yugoslavia pentru unicatele mondiale din subsolul Kosovo), în Libia și Irak pentru țiței etc... În SUA tensiunea interrasială este mai puternică decât oricând și progresează evident, în ciuda declarațiilor oficiale și festiviste. Anglia (putere economică și nucleară) își caută alt loc în lume. Europa troznește din balamale. În concluzie, actuala structură geopolitică a lumii pare depășită, organismele internaționale actuale par a fi și ele depășite, oricum compromise prin abuzuri politice mincinoase. Oricum, acest geopolitic și organizatoric global evoluează spre prăbușire. Lumea are nevoie de altceva, iar viitorul va impune alte realități organizatorice, normative și geopolitice. Este un moment istoric extrem de important, care va schimba fața de viitor a multor popoare mici, nu este exclus și mari. Pentru garanția viitorului lor aceste popoare mici nu au nevoie de guvernanți obedienți cu atitudini de slugi executând orbește, ci de oameni inteligenți capabili să gândească pe cont propriu. Pentru a avea asemenea oameni ei trebuie crescuți și antrenați timp suficient de lung să gândească liber. Guvernanții noștri aduși cu parașuta pe o listă pusă dinafară în mâna premierului Cioloș sunt majoritatea foști funcționari ai UE, formați să execute și să lingă ordinele și regulamentele fără a crâcni. După ce te-ai format rău, este greu să redevii altceva. Două exemple. Ministrul Agriculturii nu știe că există adevăruri comestibile și adevăruri toxice, precum ciupercile. Există adevăruri cu care poți face mare rău prin cea ce declanșezi. În politică, dacă nu știi și nu simți asemenea capcane, ești un impostor care ar trebui să te retragi la trandafiri, capre și pisici. Prin ieșirea intempestivă cu care a ieșit în cazul copiilor cu sindrom hemolitic, acuzând produsele lactate ale unei firme românești, veste internaționalizată, a făcut un mare rău de credibilitate industriei românești de profil, și-a dat examenul. Acesta îi este nivelul, aceasta îi este capacitatea și de fiecare dată, în condiții de excepție, va repeta prostia. Acest om nu are ce căuta în fruntea unui minister. Despre necesitățile de creativitate în fruntea Ministerului de Externe și inexistența acesteia s-ar putea scrie un volum, iar un mălai moale, oricât de blând și bun ar fi mălaiul, nu aduce decât pagubă în fruntea unui asemenea minister. Dar culmea prostovăniei a dovedit-o pruna Prună. Să fii ministrul Justiției și să nu înțelegi ce consecințe generale pot avea cuvintele tale este repetenție curată. Să agiți 28.000 de pușcăriași: hoți, tâlhari, violatori etc., sugerându-le că s-ar putea urina pe justiție este o prostie crasă. În ceea ce privește amnistierea a mii de pușcăriași, poporul român și presa și-au exprimat părerea atunci când reprezentanții romilor au vrut să corupă parlamentul să dea o lege a amnistiei ca cea pe care ministresa Prună o sugera. Dar ce fel de ministru al Justiției poate fi acela care propune măsuri prin care hotărârile judecătorești sunt făcute caraghioase? Care, în fond, devalorizează justiția? Și apoi ce-i cu bau-baul acesta imbecil: „vine CEDO”, „cântă CEDO”, fâs, fâs..., în condițiile în care tu, societate, nu ai bani pentru a crea condiții demne în spitale și în școli, nu ai cămine pentru bătrâni... Care este prioritatea socială: condițiile pentru pușcăriași sau pentru copii, bolnavi și bătrâni?

Birocrații rupți de realitate de la CEDO cer condiții egale pentru pușcăriași cu cele din Occident. Când vom avea banii Occidentului, atunci vom putea oferi asemenea condiții. Până atunci să suporte și pușcăriașii condițiile sărăciei pe care le suportă întregul popor. Sau crede cumva pruna Prună că pușcăriașii trebuie premiați și ținuți pe palme și copiii, bolnavii plus bătrânii să fie aruncați la gunoi? La urma urmei cine-i de vină că sunt în pușcărie? Poate sunt de vină victimele! Când vom avea miniștri care să înțeleagă în ce țară trăiesc, care este diferența dintre Occident (unitatea de măsură a UE și a CEDO) și România, cât de inadecvate și uneori toxice sunt unele cereri și reglementări a celei mai stufoase și stupide birocrații din istorie. Domnul premier Cioloș, care dovedește reale calități de lider administrativ și care sunt sigur că va mai juca roluri importante în administrația românească, ca orice începător, încă învață și este extrem de important să învețe să-și aleagă miniștri, iar unul dintre criterii este ca la primul semn de prostie (dovedită în gândirea generală a omului) să se debaraseze de el și să caute altul. Beneficiul acestei selecții continue este dublu, atât personal pentru el, cât și pentru țară. În felul acesta, țara probează și validează un grup de oameni capabili să conducă un sector social ori economic la un moment dat.