Dacă ziaristul profesionist trebuie să „vândă la cald” pe piața informațiilor știrea de ultimă oră, pentru că altfel aceasta se învechește, nu mai interesează a doua zi- un neprofesionist, cazul meu, își poate permite să-și amâne verdictul, pentru a urmări impactul evenimentului asupra comportamentului jucătorilor politici, până la urmă asupra opiniei publice. „Istoricul” este interesat să sesizeze cauzele și urmările evenimentului, mai puțin senzaționalul, cu alte cuvinte să valorifice științific datele oferite de mass-media momentului.

De la presa locală până la cea centrală, articole peste articole despre căderea în opoziție a UDMR. La fel, tot felul de explicații și reacții, unele pline de bucurie, altele de lamentații democratice și previziuni sumbre (vezi articolul lui Marius Ghilezan - „Legea anti-UDMR enclavizează maghiarimea și sporește tensiunea interetnică”, în România liberă, 30.06-1.07.2023, p. 4).

Părerea mea este că UDMR își merită soarta, pentru politica antiromânească pe care a făcut-o încă din toamna lui 1989, când Nicolae Ceaușescu era încă la putere. În fond, istoricii și politologii știu că UDMR s-a constituit în ilegalitate, dar cu știința Securității, încă înainte de cel de-al XIV-lea Congres al PCR. Tocmai pentru a acționa în martie 1990 așa cum a acționat! Mai apoi, când a văzut că prin forță nu poate uni Transilvania cu „Anyá Ország”, s-a maleat pe o altă formulă, de sabotare a României: din interior, după „indicațiile” Budapestei. Adică: colaborăm la guvernare, ne punem oameni capabili peste tot (ministere, consilii județene, primari), pregătim „națiunea maghiară” pentru momentul favorabil internațional de desprindere a Transilvaniei de România (gen 1940), în plus mai „ciugulim” pentru noi ceva fonduri bănești dirijate, cu precădere, spre zonele majoritar maghiare, chiar pentru buzunarele activiștilor noștri. Argumentul: așa fac și partidele românești, chiar dacă individual în aceste partide sunt și oameni corecți, etichetați „românii verzi”- atât în vorbe, cât și în fapte!

Totuși, cum președintele Johannis a acceptat divorțul propus de PNL și PSD? Sigur, el a primit, în ultima vreme, din partea Serviciilor secrete ale țării (sunt nu mai puțin de șapte - n.n.) informații grave cu privire la trădările UDMR. Fie și numai faptul că această uniune cultural-politică (UDMR nu este organizat ca partid politic așa cum prevăd legile țării, este un fel de struțo-cămilă care suge bani din mai multe țâțe, și ca organizație culturală și ca partid politic - n.n.) nu a reacționat față de gesturile și vorbele unor înalți oficiali din Ungaria, veniți în țara noastră, ca „Vodă prin lobodă”, făcând propagandă antiromânească.

Poate puțini români știu că, la fel ca în toate statele organizate din lume, acum și în ultimele secole de modernitate, în fiecare dimineață capii țării (în cazul nostru: Președintele, Primul-ministru, miniștrii, Președinții Consiliilor Județene, primarii marilor orașe, conducătorii marilor unități militare, Poliție, Jandarmerie) - primesc sinteze privind amenințările la „siguranța națională”. Acestea sunt făcute de specialiști, care adună informații, lucrează o noapte întreagă să sintetizeze datele primite din teritoriu și din viața politică internațională la vârf.

În aceste condiții, chiar minoritarul nostru Președinte cred că s-a îngrozit de gravitatea informațiilor. Ca urmare, a uitat ce a debitat partinic despre PSD, ca partid ce vrea să vândă Transilvania ungurilor (Jó napót, Ciolacu! - n.n.). A înțeles că acest rol îl joacă, cu consecvență și cu tupeu în crescendo UDMR. Decizia nu putea fi decât acceptul propunerii PNL-PSD de a-i marginaliza pe udemeriști. Poate au venit și niște „indicații” americano-bruxelleze vis-a-vis de politica lui Viktór Orbán pe care UDMR o aplică cu tot sufletul în România.

Cum va evolua în continuare viața politică românească?

Întreaga mișcare are un simplu caracter electoral! În primul rând, prin mișcarea antiudemeristă PSD vrea să-și manifeste sentimentele naționale și să rupă de la AUR o cât mai mare parte din electoratul toamnei 2024. Când, datorită ziariștilor de investigații ce vor urmări desfășurarea concretă a „divorțului”, electoratul va afla că UDMR-ul este păstrat în structurile guvernamentale  centrale (eventual, fiind sacrificați secretarii de stat-n.n.) și locale - jocul la cacealma a PSD-ului va avea un efect contrar. AUR va dispune de mai multă „muniție” pentru a înfiera „cu mândrie patriotică” un PSD guraliv și mincinos.

În prima declarație proaspătul premier Marcel Ciolacu a spus cu tărie că susține „eliminarea pensiilor speciale pentru parlamentari. Este singura soluție pentru a avea legitimitate, pentru a tăia apoi toate pensiile speciale”. Vorbele Dsale. vor intra la sufletul românilor săraci și sărăciți în continuare, până când aceeași ziariști de investigații îi vor aduce aminte două lucruri. Mai întâi că Dsa. în persoană s-a opus tranșării acestei probleme, semnând, în anii trecuți, legea care acorda pensii speciale parlamentarilor. Mai mult, ca președinte al Camerei Deputaților, a boicotat, timp de un an de zile, legile USR-ului de desființare a acestor pensii. Până la urmă, nu pensiile speciale ale parlamentarilor grevează serios bugetul țării, ci cele ale: magistraților, judecătorilor, procurorilor, militarilor și foștilor ofițeri din serviciile secrete. Pe lângă faptul că o asemenea măsură este neconstituțională, corpul magistraților deja a inițiat pașii pentru o grevă generală la nivelul tuturor instanțelor judecătorești. Să vezi atunci în ce debandadă va intra Țara, mai gravă decât greva personalului didactic și nedidactic recent înfrântă. Hoțiile, spargerile și atacurile la persoană în plină stradă a interlopilor vor îngrozi viața de zi cu zi a cetățenilor pașnici. În plus, pensionarii din sfera justiției au și înaintat o petiție la CEDO cu argumente irefutabile în favoarea lor. Apoi, o să îndrăznească primul-ministru să taie pensiile ofițerilor din structurile militare și de securitate națională, acum când lângă granițele țării avem un război interminabil? Îl lasă NATO și UE? Până la urmă, majoritatea foștilor parlamentari, mai puțin un procent de idealiști care și-au făcut treaba fără să intre în afaceri, deci cei mai mulți și pragmatici au avut timpul necesar să se îmbogățească, profitând de funcțiile deținute. Pentru aceștia patru mii de lei/ lună este un mizilic. Totuși, chiar și aceia care s-au îmbogățit cât pentru trei generații de urmași ar putea să dea în judecată Guvernul pentru neconstituționalitatea legii care ar suspenda plata indemnizațiilor. Precedentul s-a întâmplat în primăvara acestui an, pentru legea dată de USR- PNL-PSD în februarie 2021, plătindu-se retroactiv pe 15 luni indemnizațiile în discuție, apoi reluarea lunară a plății acestora. De astfel de indemnizații, însă mult mai substanțiale, beneficiază și europarlamentarii. Când procesele celor „lezați” vor avea câștig de cauză, exact în preajma alegerilor din toamna anului viitor, PSD și PNL vor oferi o gură de oxigen AUR-ului, pe care, apoi, vor trebui să-l asocieze la guvernare pentru a-și asigura o stabilitate politică în țară. Un 20-22% din voturile parlamentare vor face din AUR un partid mai puternic decât PUNR și PRM în anii 1992-2004. 

Până la urmă excluderea UDMR de la conducerea la vârf a Țării îi convine și acesteia. În următoarele luni se va lamenta la nivelul propriului electorat, chiar în străinătate, vis-a-vis de atitudinea naționalist-extremistă a foștilor parteneri. Așa vor încerca să-și recâștige acea parte a maghiarimii din România care s-a cam plictisit de politicianismul udemerist, neprezentându-se la vot la ultimele alegeri parlamentare generale. În ultimii 4-8 ani UDMR a trăit cu „frica în sân” pentru un scor de sub 5%, dacă românii ar fi participat masiv la alegeri sinonim cu autoexcluderea din Parlament, dar acum dacă pragul electoral va urca la 7%?

PNL-PSD pun la cale o stratagemă care să le asigure un procent cât mai mare de voturi în 2024. Este vorba de cumularea alegerilor locale cu cele parlamentare. În acest caz, spun liderii lor, Țara ar face economii organizatorice, în plus structurile lor locale bine organizate le vor asigura o majoritate parlamentară lejeră știut fiind faptul că primarul are un rol important în influențarea votanților. Cum AUR nu are structuri locale bine organizate, cu atât mai mult primari și consilieri, pericolul de a-i concura pe liberali și sociali-democrați s-ar reduce substanțial. Oare? În istoria noastră interbelică am avut cazuri când partide considerate mici și fără tradiție, pe fondul unei conjuncturi internaționale periculoase pentru Țară (atac la adresa familiei și religiei tradiționale, perspectiva implicării în război-n.n.) au făcut ca voturile să meargă în altă direcție decât spre partidele tradiționale. Chiar AUR a beneficiat, din aceste motive, de un suport electoral incredibil în 2020. Iar dacă implicarea copilărească a UE în politica internațională a SUA va da greș, pe fondul sărăcirii maselor, a creșterii nesiguranței personale, a atacării permanente a elementelor de tradiție națională, a impunerii unor legi și conduite extravagante, a noii migrații asiatice și africane- bătrâna Europă poate să capoteze în haos și dictatură. Patriotismul firesc poate evolua spre un naționalism extremist de stânga sau de dreapta, ca în anii 1917-1933.

Oare avem o clasă politică capabilă să ne conducă spre liman în deja complicatul labirint politic al momentului sau fiecare partid își joacă propriile interese egoiste pe o corabie care se clatină pe o mare tot mai învolburată?

Dar să lăsăm pesimismul și să ne cantonăm în optimismul viitorului. Totuși, să nu uităm că de la optimism până la naivitate nu este decât un pas! Totodată, de la un eveniment politic intern minor (nouă stare a UDMR-ului) cum reașezăm interesul național terfelit în ultimele trei decenii? Unitatea națională a românilor poate fi revigorată și transformată în succes ca în 1918?