Pentru că nu prea a mai rămas mare lucru de făcut în această ţară, politicienii îşi vor umple timpul de aici înainte cu cele două proiecte care sună nemaipomenit de bine, Regionalizarea şi revizuirea Constituţiei. 

Regionalizarea rămâne deocamdată în ceaţă, pentru că băieţii nu au încă viziunea noului sistem de furt din banii publici. E şi greu când te-ai obişnuit o viaţă cu sistemul de furt centralizat, nu e uşor să treci la un mecanism mai sofisticat. Cel mai aproape de o anumită finalizare ar fi proiectul de revizuire a Constituţiei. De departe se remarcă, precum un Luceafăr, dorinţa acută de a tăia ghidonul preşedintelui şi de a da mai multă putere Parlamentului.  Să ne înţelegem, în mod normal n-ar fi vorba de preşedintele actual şi, totuşi, despre el este vorba. Un paradox născut de minţile limitate ale politicienilor români. Încă există nevoia de a-i da şuturi imaginare lui Băsescu. Asta e ca şi ăla care n-a dat când trebuia şi se mulţumeşte să dea pumni în faţa oglinzii. Ura profundă duce şi la o tulburare de personalitate. De la ura faţă de preşedinte unii au ajuns monarhişti. E plină ţara de monarhişti. Probabil după ce vor mai uita de preşedinte, se vor trezi din beţie şi se vor uita mahmuri în oglindă înjurând monarhia, aşa cum înjură beţivul băutura a doua zi. Nu e exclus ca  aceeaşi reacţie de trezire din ameţeală să fie dată şi de această Constituţie revizuită, care  le-ar putea  naşte, la un moment dat, politicienilor, o întrebare de-a dreptul existenţială: Pentru cine a fost făcută Constituţia asta? Nu vor mai aştepta răspunsul şi vor trece la o nouă revizuire. Probabil cu prag de 10%. Acum pragul s-a redus la 30%. Dar s-au încălcat Constituţii bazate pe legitimitate democratică, cum să nu încalci o Constituţie  cu prag de 30%? Plus că pentru atingerea unui asemenea prag, efortul de fraudare ar fi minim. Merită o duminică mai liniştită şi maşinăriile de partid. Revenind la proiectul de revizuire, este clar că aceia care vor da preşedintele nu vor obţine o mare victorie, în condiţiile în care vom  avea un preşedinte la mâna  Parlamentului. O altă aberaţie, având în vedere că preşedintele este votat de popor, fiind alesul cu cea mai mare legitimitate. Dar nu propune nimeni Republică Parlamentară pentru ca poporul să nu se simtă părăsit. Această târfă electorală rămâne mereu necesară. Ştim că majorităţile sunt interşanjabile la noi şi oricând preşedintele viitor se va trezi şi că-i fuge majoritatea de sub picioare, şi că e fără puteri constituţionale. Teoretic toţi pot ajunge în situaţia  asta. Dar prioritar e întotdeauna interesul pe termen scurt al politicienilor români care niciodată n-au avut viziune. Ei la ora asta văd doar tandemul Antonescu, preşedinte - Ponta, premier, iar pentru acest tandem se face revizuirea Constituţiei. Ei nu văd mai departe de 2016. Mulţi spun că prin castrarea funcţiei prezidenţiale e contracarată apariţia unui nou preşedinte care să-i deranjeze pe penali. Da şi nu, pentru că, să nu uităm, România nu mai e de capul ei. Şefii noştri sunt la Bruxelles şi Washington. Tarlaua cu corupţi care zburdau liber pe imaş în anii `90 nu mai poate fi reînviată, decât cu consecinţe devastatoare pentru România.