Ce poate fi mai frumos, mai trainic şi mai sănătos, decât ceea ce a creat Bunul Dumnezeu pentru oameni? A creat un întreg univers, cu stele, planete etc. Dar dintre toate, nimic nu se compară cu frumuseţea şi varietatea pe care le are planeta noastră Terra. Ne-a dăruit bunul Dumnezeu toate aceste frumuseţi şi bogăţii, ca noi oamenii să avem multă bucurie în inima şi sufletele noastre. Dar în loc să preţuim aceste lucruri şi să le folosim cum trebuie, ce fac oamenii, cu lăcomia, răutatea şi egoismul lor? Ca să obţină bani şi iar bani, distrug tot ce bunul Dumnezeu ne oferă cu atâta dragoste: păduri, pomi, tot ce e natural. Nesocotiţilor, gândiţi-vă la avantajele acestor bogăţii: dacă nu s-ar mai tăia copacii, nu ar mai fi alunecări de teren, am avea umbră vara, frumuseţe şi mult oxigen, iar în calea viscolului puternic ar sta nu doar câţiva arbori sau arbuşti răzleti, ci păduri întregi. Nimeni nu se gândeşte că pentru a repara dezastrul produs cu drujba sau toporul într-o oră, e nevoie de zeci de ani de regenerare. Ce mă miră pe mine, ca fiinţă a Bunului Dumnezeu, e că niciun preot, niciun pastor sau alţi şefi de culte (deşi sunt conştienţi că oamenii îi ascultă pe ei mai degrabă decât pe un om de rând) nu le vorbesc oamenilor despre aceste lucruri. Tot timpul aşteptăm ca Bunul Dumnezeu să ne ofere totul pe tavă. Ce facem noi ca să merităm aceste lucruri? Care sunt faptele cele bune pe care le aşteaptă Bunul Dumnezeu de la noi? Nu numai iertând şi ajutându-i pe semenii noştri sau donând sume de bani la biserici, ci în primul rând să preţuim natura şi frumuseţile şi bogăţiile ei, să nu distrugem ce El ne oferă cu atâta drag. Aşa cum un gospodar doreşte ca gospodaria lui să fie curată şi plină cu toate cele necesare vieţii lui, aşa şi Bunul Dumnezeu doreşte ca pământul creat de imensa lui Bunătate să fie curat şi frumos, aşa cum ni l-a dăruit. Dar ce fac oamenii, mai ales copiii şi tineretul? Aruncă tot ce nu le mai este de folos pe marginea şi în mijlocul drumului, apelor, în staţii de tramvaie, autobuze sau gări, pe linia ferată din tren. Zilele trecute am aflat despre un american bogat care e dispus să plătească o sumă mare de bani celui care va găsi o soluţie pentru stoparea încălzirii globale şi reducerea poluării. De ce nu vă gândiţi, oameni buni, că până când savanţii vor găsi o soluţie vor mai trece ani buni şi de ce să nu se planteze, peste tot unde sunt terenuri nelucrate, păduri şi pomi? Aşadar, ar fi minunat dacă oamenii şi-ar da seama, cu toţii, că natura creată de Bunul Dumnezeu are o valoare nemăsurată faţă de lucrurile făcute de om. E bine să ne trezim din nepăsarea noastră faţă de mediul înconjurator. Deci, până vor găsi oamenii de ştiinţă soluţii, s-ar putea reîmpăduri pădurile prădate de lăcomia oamenilor, pământurile nelucrate, marginile drumurilor, peste tot unde se poate să se planteze păduri, pomi şi tot ce e necesar pentru prevenirea inundaţilor şi alunecărilor de teren. Deci treziţi-vă, oameni buni, faceţi lucruri plăcute Bunului Dumnezeu, aveţi grijă de frumuseţile şi bogăţiile dăruite de El nouă cu atâta drag şi atunci se vor potoli şi calamităţile naturale. Nu-L mai supăraţi cu lăcomia, răutatea şi stricăciunile voastre.