Alegerile s-au încheiat şi dacă nu te uiţi la rezultate ai senzaţia că toată lumea a câştigat. Probabil că unii n-au câştigat nici măcar experienţă. Concluziile tuturor partidelor sunt favorabile scorurilor obţinute.

Toată lumea e mulţumită până la urmă, de parcă şi-ar fi depăşit condiţia. Asta da gandire pozitivă. Dar undeva  există şi un sâmbure de adevăr aici, nu doar o bravură. De fapt, politicianul român nu e învins niciodată, pentru simplu fapt că aflarea sa în politică, sau în treabă, e de fapt un câştig. Iar câştigul nu poate fi decât personal. Aşa că, chibiţii care dramatizează pe margine pot deveni uneori ridicoli şi patetici, atunci când se dau de ceasul morţii privind unificarea dreptei sau alte strategii politice. Unificaţi sau dezbinaţi, politicienii o duc bine. E adevărat că pot s-o ducă şi mai bine, gradele de comparaţie funcţionează în cazul lor, doar în sus.  Asta şi ţintesc marii perdanţi ai dreptei, PNL şi PDL - partide consolidate care au obţinut scoruri foarte slabe - prin reciclarea alianţei D.A. PNL-ul mai poate avea scuza că a fost la guvernare, dar PDL-ul, după doi ani de opoziţie, obţine un scor mai slab ca în 2012, când a părăsit guvernarea.  Refacerea  alianţei  e şi un bun prilej pentru a trece peste posibile deconturi la nivelul conducerii portocalii. Cât priveşte demisia lui Antonescu, ea pare mai degrabă făcută dintr-un calcul, nicidecum  cauzată de neatingerea celor 20 de procente. Era limpede că sunt imposibil de atins. Crin Antonescu  urmăreşte mai  degrabă o reînnoire după mariajul cu PSD. Şi-a dat seama că nu e suficient să ieşi din alianţă. E nevoie de un nou început, de o nouă legitimare, eventual din nou la conducerea partidului după un congres.  Sau în orice caz în postura de prezidenţiabil al alianţei D.A. Toate aceste mişcări de recalibrare s-au concretizat  deocamdată cu dorinţa PNL, de-a se afilia grupului popularilor. Semnalul e unul clar, Crin Antonescu vrea să o rupă cu orice asociere cu stânga, ALDE e mai degrabă de centru stânga, tocmai pentru a contracara mai eficient PSD-ul. Până şi declaraţia aceasta este elocventă în acest sens:  "Victor Ponta este infinit mai periculos pentru România decât Traian Băsescu." Probabil Crin Antonescu conştientizează că nu poate lua în acelaşi timp şi din electoratul anti-băsist, lucru de care se ocupă eficient PSD, şi în acelaşi timp să preia tot electoratul de dreapta. La un moment  dat e nevoie să treci într-o tabără. Rămâne de văzut dacă va ieşi de tot din greşeala de-a sta între Victor Ponta şi Traian Băsescu şi de-a se disocia de amândoi. În felul acesta va continua stagnarea de până acum, picând la mijloc. Dreapta nu se poate uni pe părţi. Nu-şi permite luxul acesta având în vedere scorurile slabe înregistrate. Chiar şi unită în întregime nu poate fi sigură de victorie în turul doi. Din nou, totul va depinde de un fir de păr.