La sfârşitul săptămânii trecute, a revenit în ţară fetiţa de 11 ani care a trebuit să meargă în Marea Britanie pentru o întrerupere de sarcină. La noi, doar s-a discutat. Mult, pătimaş, greşit. Timp de câteva săptămâni, am avut impresia că trăim un episod de ev mediu. Am zis ev mediu? Eroare! În realitate, a fost un episod al României profund comuniste, chiar cu folosirea aceloraşi tactici.

Mai întâi, am văzut dezvăluită identitatea fetei, ceea ce, evident, este o încălcare grosolană a dreptului ei la viaţă privată şi calcă în picioare orice idee de protejare a copilului! Apoi, am văzut unii jurnalişti, dar şi unii medici, oameni în toată firea, care se întrebau dacă fetiţa o fi avut cumva o relaţie sexuală consimţită. Ca şi cum la 11 ani un copil are discernământul necesar pentru înţelegerea consecinţelor unui asemenea act. Culmea e că aceeaşi presă şi aceiaşi medici au tunat şi au fulgerat, pe bună dreptate, împotriva pedofililor şi a pedofiliei. Cam câţi ani trebuie să aibă un copil pentru ca, în momentul în care este victima unui abuz sexual, să fim în faţa unui act de pedofilie? Ce înseamnă viol? Presupune violul doar folosirea forţei fizice? Când se poate face o întrerupere de sarcină şi dincolo de termenul general, în care este medical admis că fătul nu este format? Culmea e că în această materie legislaţia României nici măcar nu e atât de deficitară, iar dacă o citeşti atent şi o interpretezi în spiritul protecţiei copilului, poţi să o aplici liniştit.
Concret? S-a descoperit că o fetiţă de 11 ani era însărcinată deja în 17 săptămâni. Puţin importă de ce atât de târziu. Şi ce a urmat a fost o oribilitate, intens mediatizată, pentru că libertatea presei e un bun câştigat.

Ce ne spune Codul penal în versiunea actuală?
Evident, el nu defineşte pedofilia. Despre asta scriem articole, facem talk-show-uri, ne indignăm, facem telejustiţie, dar nu reglementăm normativ. Ce avem, însă, la îndemână este definiţia faptelor de "viol" şi de "act sexual cu un minor", adică o formă de ceea ce în engleză se numeşte "statutory rape" şi s-ar traduce la noi "prin viol prin efectul legii", adică un viol prezumat. Definiţia violului, conform art. 197 din Codul penal, este "Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa...". Textul se referă în continuare şi la câteva circumstanţe agravante, printre care şi aceea în care "victima nu a împlinit vârsta de 15 ani". Ceea ce înseamnă că violul se poate realiza şi fără violenţă fizică. Şi aici intră în funcţiune o întreagă literatură juridică, aprecieri psihologice, jurisprudenţa tribunalelor privind ce înseamnă "profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa". De exemplu, când victima este în stare de inconştienţă, indiferent din ce motiv, dacă a ajuns într-o asemenea stare în mod voluntar sau nu, sau când starea fizică a victimei nu-i permite să se apere. De asemenea, ca să-ţi exprimi voinţa, trebuie să ai discernamântul necesar, să înţelegi consecinţele faptei tale. S-a considerat întotdeauna că e viol atunci când victima suferă de o dizabilitate intelectuală atât de puternică încât în reailtate nu înţelege ce i se întâmplă. Are un copil de 11 ani discernământul necesar pentru a înţelege ce înseamnă un act sexual şi consecinţele lui?
Aşadar, când minorul/ minora are mai puţin de 15 ani se prezumă că nu are discernământ pentru o relaţie sexuală.
Aşadar, a discuta dacă fetiţa noastră de 11 ani a consimţit sau nu la acea relaţie este absurd. Şi mai departe? În mod normal, ar fi trebuit ca imediat cum sarcina a fost descoperită, chiar dacă era în 17 săptămâni, să se intervină şi să i se facă întreruperea pe care ea şi familia ei au solicitat-o. Nici vorbă! Au apărut comisii peste comisii, amânări peste amânări, lăsând săptămânile să treacă, sarcina să ajungă la 22 de săptămâni. Cu motivarea că după 14 săptămâni nu se mai poate interveni din punct de vedere legal! Nu e adevărat!
Iată câteva citate luate de pe blogul doctorului Vasile Astarastoae, unde şi-a postat transcrierea uneia din multiplele emisiuni la care a participat, "Ora de ştiri", din 25 iunie 2008 - TVR2. "Singurul lucru pe care eu, ca preşedinte al Colegiului Medicilor din Romania, îl solicit este că, aşa cum este în toată lumea, medicul nu poate fi obligat să facă un avort. În rest, să-l facă Ministerul Muncii, să-l facă cine doreşte! Mâna care vindecă nu poate să fie mâna care ucide!". Păi unde e obiectivitatea şi imparţialitatea preşedintelui Colegiului Medicilor, de vreme ce anunţă în direct pe un post TV că medicul care ar întrerupe cursul sarcinii ar ucide? Nu credeţi că este o ameninţare la adresa oricărui doctor care ar îndrăzni să se ofere? Sunt sigură că dacă un medic din România ar fi întrerupt cursul sarcinii acelei fetiţe nicio instanţă din ţara asta nu l-ar fi condamnat. Dar ameninţările preşedintelui Colegiului Medicilor au avut rezultatul scontat... Copila a plecat în altă ţară! Şi pentru că nu mai avea argumente cu care să combată întrebările privind trauma psihică a fetiţei victimă a unui abuz sexual, domnul Astarastoae a început să acuze societatea românească în ansamblu: "Nimeni nu întreabă ce a făcut familia?... Pentru că nu poate să-mi spună cineva că o sarcină de 5 luni nu este observată de oameni care spun că sunt fără ocupaţie. Ce a făcut şcoala? Ce a făcut societatea, comunitatea? Ce se întâmplă în România?". Păi despre asta era vorba? Despre ce se întâmplă cu România când un copil avea nevoie de ajutor? Abuzuri se petrec şi în alte ţări, dar discuţiile televizate nu trebuie să ţină loc de intervenţie pentru a apăra dreptul unui copil de 11 ani... (HotNews)