Campionatul European de fotbal a însemnat un bun prilej pentru jucătorii naţionalei să dea o lecţie de muzică, adversarilor, prin intonarea imnului naţional, din toţi bojocii. Cât priveşte prestaţia fotbalistică, ai noştri sunt pregătiţi ca de fiecare dată, în faţa unei competiţii de acest fel, să cadă ca pisica, mereu în picioare.

 

Dacă pierd calificarea, cum au făcut-o acum, jucând cel mai prost fotbal posibil, dar scoţând rezultate la limită, atunci răsuflă uşuraţi, şi cu ei o ţară întreagă, spunând că nu ne-am făcut de râs. Dacă am fi mers mai departe, ceea ce ar fi însemnat o nedreptate strigătoare la cer, atunci ne-am fi umflat în pene, şi-ar fi uitat toată lumea jocul făcut, grăbindu-se să pună un nou rege pe tronul liber lăsat de Hagi.
Jocul destructiv al lui nea Piţi, reprezintă apogeul unui anti fotbal. Cu toate acestea, dacă stăm bine să ne gândim, naţionala noastră nu prea a avut niciodată valenţe ofensive. Inclusiv mult trâmbiţata generaţie de aur, juca defensiv, doar că spre deosebire de actuala echipă, exista jocul de contraatac alimentat de sclipirile lui Hagi. De data aceasta n-a mai existat nimic, decât calculele de barbugiu ale lui nea Piţi. Antrenorul cartofor a mizat pe rezultate la ciupeală, care să-i aducă o calificare la limită, iar în cazul necalificării s-a gândit la faptul că presa şi federaţia nu-i vor ameninţa postul, pentru că nu-i aşa, nu ne-am făcut de râs. De fapt echipa României a jucat la acest campionat european, pentru Piţurcă. Dar a mai jucat şi pentru altcineva, pentru care joacă de mulţi ani, şi anume fraţii Becali, renumiţii samsari de fotbalişti, care au sub contract cu firma lor de impresariat, numai puţin de 19 jucători, din lotul de 23, care a fost prezent la Euro. Povestea nu e nouă, aceleaşi aranjamente se făceau şi pe vremea lui nea Puiu, fost pupător de icoane pe banca naţionalei, ajuns acum pupător de carnet de membru de partid, care ajunsese să ne terorizeze retina, cu al său Şoavă şi mulţi alţi jucători ai impresarilor, care toţi la un loc au pe conştiinţă câteva calificări ratate. Prieteniile şi interesul propriu sunt mai presus de orice. Este suficient să ne dăm seama de acest lucru, uitându-ne la selecţia pentru acest campionat european, unde au predominat fotbaliştii de la Steaua, pentru că nu-i aşa, prietenia dintre un barbugiu şi un iaurgiu, nu se uită niciodată. Aceasta e povestea fotbalului românesc, unde ani de zile de aici încolo vom fi la mâna lui Mitică de la Ligă, Naşu de la Federaţie, clanul Becali şi lista poate continua cu toate acele feţe dubioase de infractori, care au ajuns să populeze fotbalul românesc. Faima şi banii fotbaliştilor sunt nejustificate faţă de munca acestora, peste tot în lume, dar cu atât mai mult când aceştia îşi fac prost meseria, pentru care oricum sunt plătiţi. Parafrazând o vorbă veche românească, meciurile trec, conturile rămân, iar Mutu şi Chivu se pot ocupa în linişte de nunţi, botezuri şi alte paranghelii. Dar să-i lăsăm pe ai noştri în pace să-şi petreacă vacanţa prin tot felul de destinaţii exotice şi luxoase, că doar ne-a zis şi Piţurcă, că ai noştri au fost obosiţi şi de aia au jucat aşa. Odihnească-se în pace această echipă naţională, care a făcut parte cu brio nu din grupa morţii, cum i s-a zis iniţial, ci din grupa morţilor, având în vedere şi performanţa adversarelor noastre.