Economia românească nu este un sac fără fund și dacă ai în curte o Dacie, cu toată propaganda și tapițeria de piele pe care i-o pui, nu va merge niciodată ca un Mercedes. Dacă România se sinucide economic, vinovații se vor retrage în viloacele lor făcute pe spinarea știrbilor aduși cu autocarele la manifestații și plantați, cu pancarte scrise de PR-iștii partidului, în mâni, în piețele publice.

Rețeta dezastrului economic al unei țări: niște guvernanți care își urmăresc doar propriul interes și pentru asta sunt în stare să sacrifice orice, populiști, orbi și surzi la ce spun specialiștii din domeniu, din țară și din străinătate, niște sindicaliști avari care se visează în secret politicieni (ca mulți alții înaintea lor), niște cetățeni „educați” de bănci (pe modelul, cumpără acum ce vrei, satisface-ți astăzi pofta, ce dacă vei plăti toată viața rate), o masă mare de bătrâni egoiști cărora nu le pasă că iau cu ei în mormânt (odată cu pensia) și soarta tinerei generații, o presă manipulată până în măduva oaselelor de banii și interesele politicienilor și o societate civilă încă neformată, incapabilă să reacționeze prompt și obiectiv.

În timp ce propaganda rupe în două România, vidanjată de caracatița televiziunilor mogulilor parlamentari, realitățile din țară sunt tot mai triste. Adevăratul efect al creșterii salariilor abia începe să se vadă. La fel ca alte instituții serioase și companii private, Primăria Oradea dă afară oameni și crește prețul parcărilor și al altor servicii, cei care voiau să investească în România fac pași înapoi iar prețurile cresc pentru că micii comercianți măresc adaosul comercial la ceea ce vând pentru a le mări salariile vânzătorilor. Economia românească nu este un sac fără fund și dacă ai în curte o Dacie, cu toată propaganda și tapițeria de piele pe care i-o pui, nu va merge niciodată ca un Mercedes. Toate astea, în ochii infractorilor din parlament, nu au nicio valoare. Nici ce spun specialiștii, nici ce spune Bruxellesul nu contează. Dacă România se sinucide economic, ei se vor retrage în viloacele lor făcute pe spinarea știrbilor aduși cu autocarele la manifestații și plantați, cu pancarte scrise de PR-iștii partidului, în mâni, în piețele publice.

Până atunci, vedem cum politizarea se împrăștie ca o cangrenă prin toate instituțiile publice. Se lucrează intens în laboratoarele puterii la crearea noului supraom, bugetarul. El trebuie să aibă salariu cât mai mare, astfel încât toată lumea să tânjească și să viseze o astfel de funcție, pentru ca puterea partidului să fie tot mai mare. Este drept că el nu va produce aproape nimic (când spun asta, nu mă refer la medici sau profesori, ei produc sănătate și educație) și se va alătura celorlalți doi incompetenți cu care va împărți aceeași ștampilă, dar astea sunt detalii. Important va fi ca totul să revină la „normalitatea” din cei 40 de ani de întuneric a României: nimic să nu se poată face fără carnet de membru de partid și fără o pilă bine pusă.

Justiția în general și DNA-ul în mod particular sunt asaltate din toate părțile de politicieni ajunși în parlament ca să scape de pușcărie. Statul de drept, fără de care nu poate exista o democrație serioasă, le strică socotelile celor care au furat, fură sau au de gând să fure. 

După doi pași făcuți timid spre Europa, România se întoarce la mizeria ei, la ciubuc, la periferia lumii civilizate. Și de data asta, vina e doar a ei. Europa chiar i-a întins o mână.